Articole noi
- Toamna trecută, ştiind că în luna septembrie aţi împlinit un număr rotund de ani, cei pasionaţi de arta plastică aşteptau să inauguraţi o expoziţie personală atunci, însă aţi făcut-o abia primăvara aceasta, în preajma Paştilor. Aţi dorit asta în mod intenţionat, altfel spus, amânarea expoziţiei are vreo legătură cu semnificativa noastră sărbătoare creştină? 
Pe parcursul ultimilor ani, a devenit o tradiţie ca trupa artistică a Teatrului Naţional de Operă şi Balet să ducă faima acestui meleag peste hotarele ţării. Anul acesta, în perioada 12 februarie-14 aprilie, trupa, în colaborare cu teatrele lirice din România, Marea Britanie, Olanda, Albania, Federaţia Rusă şi Italia, a prezentat publicului olandez opera Norma de Bellini, Traviata de G.Verdi şi Requiem de Mozart. La realizarea acestui proiect, colectivul teatrului nostru a conlucrat cu marele dirijor italian Marco Boemi, cu tenorul român Călin Brătescu, cu soprana rusă Irina Dzhioeva etc. La întoarcerea acasă, am solicitat impresiile câtorva dintre participanţii la turneu.
Născut în 1596 sau 1597. S-a mutat la cele veşnice după 13 ani de păstorire, la 1 ianuarie 1647. În iulie 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina l-a trecut în rândul sfinţilor, cu data de prăznuire la 31 decembrie.
Din activitatea cărturărească a Mitropolitului Petru Movilă fac parte aproximativ 50 de tipărituri îngrijite sau chiar lucrate de el însuşi în latină, slavonă, rusă şi polonă, cea mai însemnată fiind considerată Evhologhionul sau Molitfelnicul (Trebnicul), cu peste 1500 de pagini şi 126 de slujbe. Se cuvine menţionată şi fundamentala sa operă “Mărturisire de credinţă a Bisericii Ortodoxe”, prin care a dat răspuns la 261 de întrebări cu privire la cele trei virtuţi teologice: credinţa, nădejdea şi dragostea.
La 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat, înscriindu-l în rândul sfinţilor cu ziua de pomenire la 30 august. A tradus din greacă şi slavonă, operele Sfinţilor Părinţi, ca să fie pe înţelesul tuturor, iar împreună cu câţiva ucenici - şi Scara” Sfântului Ioan Scărarul, întru a aduce în biserici graiul românesc.
Lucrarea de față urmărește evoluția temelor sacre, tratate de pictorii școlii bizantine, începând cu cnezatul Kievului și până la prăbușirea Imperiului Rus. Fără a se referi la modelul străvechi ale iconografiei, la tehnicile și la materialel folosite-lemnul, aurul sau tempera-, autorul demonstrează ca reprezentarea divinității relevă întotdeauna, în orice eră a istorie, o nouă expresie a umanității. "Iconografia creștină, mai cu seamă atunci când valorifică reprezentarea lui Iisus Hristos, își are rădăcinile în doctrina Învierii. Mai mult ca oricare altă figură biblică, icoana lui Hristos neintinată de mâna omului întruchipează principiul dogmatic al creștinismului." Părintele Daniel Rousseau.
Oricât ar părea de paradoxal, numele celebrei noastre compatrioate, Maria Cebotari, Primadona Operei din Dresda, Berlin şi Viena, este cu mult mai cunoscut în întreaga Europă, decât la ea în patrie. Sporadicele apariţii în presa autohtonă, precum şi cărţile Simfonia neterminată (1990), semnată de Rodion Arabagiu, şi Maria Cebotari în amintiri, cronici şi imagini (1999), scrisă de Aurelian Dănilă, au suscitat atenţia asupra celei mai mari voci din prima jumătate a secolului XX.
Nu e simplu să fii vedetă! E poate tot atât de greu, precum a fost urcuşul. Unul Dumnezeu vede, ştie şi se miră, dar nu de cel care e în ascensiune. Domnul îşi dă prea bine seama că în toate e voia Lui. Se miră însă de acei care ar trebui să se vadă, să se aprecieze şi să se bucure sincer unii de alţii, de împlinirea la care e să ajungă... Poate nu fiecare! El e cel care împarte la toţi după merit atunci când vine clipa peste care nimeni n-ar putea trece şi nici s-o dea altcuiva n-ar fi în stare.
Frumoasa şi profunda spusă a marelui Eminescu, pe care aţi ales-o drept „cap de afiş” al publicaţiei - Podoaba cea mai nobilă a unui popor este arta - deşi ţine de secolul XIX şi mileniul II, cred că şi acum, la începutul secolului XXI şi al mileniului III, rămâne a avea aceeaşi valoare, aceeaşi valabilitate. Ideea o complineşte şi spusa unei alte reputate personalităţi a literaturii române, Eugen Lovinescu: „Cultura este finalitatea tuturor civilizaţiilor”. Aici, în calitatea mea de scriitor...
Formaţia “Noroc” a fost fondată de Mihai DOLGAN în cadrul Filarmonicii în anul 1967. Chiar de la primele apariţii în scenă a cucerit inimile publicului spectator. Membrii tînărului colectiv au demonstrat că sunt talentaţi şi dornici de afirmare. Virtuozii instrumentiştii Valentin Goga, Anatol şi Alexandru Cazacu, Vasile Verdeş...
Uniunea Designerilor din Republica Moldova a fost fondată la 20 februarie 1988. Uniunea este o asociație de creație care reunește aproximativ 30 de profesioniști.
Uniunea Arhitecţilor din Republica Moldova este o asociaţie obştească neguvernamentală de creaţie, apolitică şi nonprofit constituită prin libera manifestare a voinţei arhitecţilor asociaţi, in vederea realizării in comun a scopurilor determinate de prezentul statut.
Asociaţia reprezintă o asociaţie obştească naţională şi îşi desfăşoară activitatea pe întreg teritoriul Republicii. Durata de activitate a Asociaţiei este nelimitată.
O primă societate a scriitorilor români din Chişinău este constituită în 1920 (din Comitetul ei de conducere au făcut parte Mihail Sadoveanu, Ştefan Ciobanu, Tudor Pamfile, Nicolae Dunăreanu, N. N. Beldiceanu, Apostol D. Culea). Societatea a luat o formă instituţionalizată în 1940 cu numele de Societate a Scriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni (preşedinte Pan Halippa).
Uniunea Muzicienilor din Republica Moldova este o Asociație de creație, care se ocupă cu organizarea concertelor și festivalurilor.
Preşedintele Uniunii Muzicienilor din Moldova este Aurelian Dănilă, dr.habilitat, Maestru in Artă, Coordonator la Academia de Ştiinţe din Moldova
În perioada 2-3 octombrie 1962, la Chișinău are loc Congresul de constituire a Uniunii Cineștilor din Moldova, filială a Uniunii Cineaștilor din Uniunea Sovietică, având, inițial, circa 40 de membri. Președinte al Uniunii Cineaștilor din Moldova a fost ales operatorul Ivan Serstiucov. Scopul acestei organizații obștești era de a consolida rândurile cineaștilor, de a organiza premiere, întâlniri cu regizori, actori, discuții în jurul noilor filme, alte evenimente legate de cea de-a șaptea artă. Uniunea Cineaștilor acorda ajutor material, membrii uniunii beneficiau de anumite facilități de ordin social.
Uniunea Teatrală din Moldova îşi începe activitatea în anul 1946, deşi încercări de a înfiinţa o societate a oamenilor de teatru s-au făcut şi până în acest an. Toate, însă au suferit eşec din cauza turbulenţelor provocate de cea de-a doua conflagraţie mondială. La începutul anului 1946 Societatea Teatrală din Federaţia Rusă aduce la cunoştinţa conducerii republicilor unionale că în acest an va avea loc Congresul I unional al teatrelor din URSS. La Congres urma să participe şi o delegaţie formată din oameni de teatru din RSSM.
Organizaţia Artiştilor Plastici Profesionişti din Basarabia a fost fondată, în anul 1903, din iniţiativa lui Vladimir Okuşko, Pavel Piskarev, Eugenia Maleşevsky, Vasile Blinov. Primul preşedinte al acestei organizaţii a fost Vasile Blinov. Plasticienii se realizau creator, de regulă, desfăşurînd şi activitate didactică. Pînă în anul 1918 au fost organizate cinci expoziţii de artă plastică. Alături de profesioniştii consacraţi erau admişi să-şi expună lucrările şi cei mai talentaţi discipoli ai acestora.
