Istoria Artelor

Istoria umanitatii este plina de artisti grozavi si extraordinarele lor opere de arta. Exista cateva picturi care au obtinut o faima si recunoastere internationala. Urmatorul top cuprinde cele mai celebre 10 picturi din toate timpurile si din intreaga lume. In stabilirea popularitatii picturilor, s-a tinut seama atat de numarul dereproduceri, cat si de recognoscibilitatea fiecarei picturi celebre (i.e. cat de usor pot fi recunoscute). Operele din topul de mai jos poarta semnatura unor pictori celebri si apartin celor mai importante stiluri si curente din istoria artei. Topul cuprinde picturi in ulei si tempera, pe lemn, panza si ipsos.

A luptat pentru renaşterea costumului popular din diferite localităţi ale Moldovei. I-a reuşit prin organizarea unui concurs – Gala Costumului Naţional – la care au participat colective folclorice din întreaga republică ce au prezentat portul popular de la baştinile lor. Acţiunea s-a încheiat în 2006 cu editarea unei cărţi despre costumele populare.

Manierism (ital.: maniera = stil, manieră), termen care caracterizează stilul artistic între apogeul Renaşterii şi începuturile stilului baroc şi ale Clasicismului, dezvoltat în Italia începând aprox. cu anul 1520. Sfârşitul manierismului este apreciat de diverşi istorici ai artei între anii 1580 şi 1650.

Rasfoind blog-urile de arta, mi-au atras atentia urmatoarele picturi, de pe American Gallery. Nu cunosc amanunte despre arta americana, dar sper ca intr-o zi voi apuca sa o studiez mai bine. E foarte diferita de arta europeana si nici nu ma mir, deoarece americanii au alte traditii, alte obiceiuri, alte gusturi, alte zone geografice.

În conformitate cu principiile şi criteriile cronologice şi geo-culturale acceptate, istoria artei universale cuprinde cele mai importante evenimente artistice şi ţări, fiind divizată astfel:
• Arta preistorică (40.000 – 4.000 î.e.n., cultura Cucuteni-Tripolie);
• Arta antică (jum. mil. IV î.e.n. – sec. III e.n., mesopotamiană, egipteană, greacă, romană şi paleo-creştină);
• Arta medievală (sec. IV- XIV, bizantină, romanică şi gotică);