Articole noi
Arta pentru pictor este o înnaripare a sufletul și posibilitatea de a-și exterioriza toate trăirile și emoțiile. Andrei Mudrea a luptat permanent pentru a cuceri arta și pentru a se împrieteni cu ea. Tablourile cu nuanțe aprinse și tehnica Art-obiect sunt preferatele artistului. Timp de-o viață demonstează că realizarea constă în munca zilnică și în dăruirea de sine.
- Ce a însemna arta pentru Andrei Mudrea la începuturi?
- Eu m-am născut la țară și vă dați seama că acolo nimeni nu te așteaptă cu pânze, culori, ci ai în față terenuri de porumb, sfeclă, unelte de lucru și multă muncă. Copilul când se naște are în suflet o sămânță de artă și de frumos. În copilărie am fost înconjurat de codru, frumusețea era destulă, iar materialele erau foarte simple. În fond era lutul, din care mama cu tata construia casă și de atunci am început a face fel de fel de minunății.
- Cine v-a descoperit talentul?
- Făceam diferite jucării din lut și părinții, vecinii, colegii de clasă au observat dragostea mea pentru frumos. Abia prin clasa a opta a venit cineva de la Orhei unde s-a deschis o școală de pictură. Ei căutau cei mai talențați copii și colegii m-au propus pe mine. Ca să fac studiile acolo, trebuia să plătesc o taxă mai mult decât jumătate de salariu al părinților mei. Cu multe, multe lacrimi și rugaciuni i-am convins pe părinți că trebuie să merg la această școală. Profesorii mi-au observat talentul și au propus ca să-mi continui studiile la Școala Republicană de Arte Plastice din Chișinău. Evident că pentru aceasta era nevoie iarăși de bani, iar lacrimile nu m-au ajutat de data asta. Părinții deja îmi pregătiseră câteva hectare de porumb, tutun, iar eu doream să pictez. Am avut noroc de fratele meu mai mare, care m-a furat cu o zi înainte de examene și m-a dus la Chișinău, zicându-mi :„Dacă nu susții examenele cu bine, nu mai ieși din munții de tutun”. Altă soluție nu era, decât să muncesc și să demonstrez că pictura a meritat efortul pe care l-am depus. Chiar dacă concursul era mare, am reușit să susțin cu brio examenele.
- Care a fost aportul maiestrului Grecu în dezvoltatrea talentului dumneavoastră?
- Încă în timpul studiilor admiram operele marelui om de artă, însă am avut curajul să merg la atelierul dumnealui după armată. Am prins la curaj, am luat un buchet de flori și o sarcină de tablouri și am mers la el chiar de ziua lui de naștere. El a rămas foarte uimit, pentru că i-am umplut atelierul de tablouri și el cercetându-le a zis:„Aici sunt niște semințe de talent și dacă o să muncești, o să reușești”. Alergam zilnic la atelier și-i arătam lucrările mele. Studiind atelietrul maestrului Grecu, am avut parte de cele mai fantastice amintiri din viața mea.
- Cine a fost pentru Andrei Mudrea maestru Grecu?
- Era un om foarte dur, nu puteai să te prefaci că lucrezi. Când intrai în atelier, în primul rând, te întreba ce ai citit azi, dacă nu aveai un răspuns pozitiv te întorcea din pragul ușii. Era un om cult și elevat. Mi-a fost învățător, prieten și coleg. A fost un mare artist, pe caare l-am tratat drept frate și părinte. El a avut curajul să dea startul artei moderne la noi în țară. A făcut artă modernă chiar dacă toți din jur se închinau sovieticilor. Eu ca elevul lui m-am simțit dator să continuiaceastă artă modernă.
- Cum evaluați pregătirea popuației în domeniul artei?
- La noi populația este cunoscută cât de cât cu arta tradițională, iar la capitolul artei moderne suntem în epoca de piatră. Dacă am avut norocul de câteva ore de educație plastică în gimnaziu, e bine și avem ceea ce avem. Dragostea față de artă trebuie cultivată, suntem absolut nepregătiți, deci avem de lucru la acest capitol.
- Cum explicați utilizarea unei palete vii de culori în lucrarile dumneavoastră?
- La începuturile carierei, am obținut cu greu un subsol, pentru a-mi face atelier acolo. Subsolul nu avea ferestre și lumina era foarte slabă. De atunci, am decis că voi face propria lumină prin culorile vii. Tablourile au devenit ferestrele mele. Timp de zece ani, mi-am făcut lumina din culori.
- Tehnica art-obiect este foarte deosebită și captează atenția. Cum colectați și alegeți elementele necesare?
- De obicei, sunt obiecte uitate, iar artistul vede aceste obiecte altfel. Eu când vedeam suveica aruncată, mă durea inima, deoarece în copilărie, aceasta era: mașinică, avion, săniuță și am dorit să ofer obiectelor a doua viață. Pentru mine e o crimă să văd obiectele dragi mie aruncate și uitate. Familia și cunoscuții mereu îmi aduc obiecte interesante și mă întreabă ce o să fac din ele, iar eu trebuie sa meditez și să vorbesc cu biectele, pentru ca ulterior să creez ceva deosebit.
- Mereu ați luptat ca să studiați și să deveniți un bun profesionist, dar ce înseamnă acum arta pentru domnul Mudrea?
- Într-adevăr, am luptat mereu și voi continua să lupt pentru a crea. Arta este un prilej de a bucura lumea.
- Ce face pictorul când sunt prea multe impedimente în creație?
- Am avut o perioadă când mi-au tăiat lumina în atelier și mă gândeam cum să rezolv. Am decis că voi munci de la prima rază de soare pâna la ultima. Iar restul zilei voi medita. Și să vedeți că nu există rău fară bine. Într-una din zile, când urmăream raza de soare care pleca după orizont, ajungând pe muchia unui cui de pe perete, a început a luci ca un astru. M-a fascinat momentul și am pictat un tablou „Despărțirea Luminii de Întuneric”. De aici a încuput un ciclu de tablouri cu aceeași denumire.
- Portalul nostru vă dorește succese și inspirație în tot ceea ce faceți. Vă mulțumim.
- Și eu vă doresc numai bine și promovați cultura mai departe.
Interviu realizat de Irina ODOBESCU
