ArtInfinit te provoacă la citit!
Tania Babii este o cititoare înflăcărată, iar aceasta o dovedește faptul că are mereu la ea o carte și citește în fiecare minută liberă pe care o are. Deține o colecție de cărți ”Micul Prinț”, în mai multe limbi, iar cei care o cunosc au ajuns să o asocieze cu acest personaj. Crede că, cei care citesc, trebuie să povestească celor din jur despre cartea lecturată, pentru a-i motiva și pe ei să citească cât mai mult. Ce preferințe mai are Tania Babii în materie de lectură, aflați în interviul de mai jos.
1. Ce loc ocupă lectura în viața ta?
De vreo 8 ani pot spune că unul destul de important. A devenit mai mult un obicei, încerc să am mereu o carte la mine pentru că am ajuns la concluzia că poți citi aproape oriunde, valorificându-ți astfel timpul pe care în mod normal l-ai irosi. Când stai la coadă la bancă, când aștepți în stație, când întârzie cineva la o întâlnire cu tine, scoți cartea și uite așa nu mai poți spune că ai pierdut timpul.
2. Care este cartea și autorul tău preferat? De ce?
Cu siguranță nu am doar o carte preferată, cred că am citit prea puțin ca să pot afirma asta. Sunt unele cărți care-mi plac mai mult, altele mai puțin, am, de fapt, un întreg sistem de „notare” a unei cărți.
Totuși, am o carte despre care nu pot să spun neapărat că e preferată. E mai mult o carte în care mă regăsesc și la care-mi place să revin ori de câte ori simt nevoia. Este vorba despre ”Micul Prinț”. Prietenii au ajuns deja să mă asocieze cu cartea asta pentru că am o mini colecție de „mici prinți” în mai multe limbi, până la moment 16 la număr.
3. Când ai fost ultima dată la bibliotecă? De fapt, cât de des mergi acolo pentru a împrumuta cărți?
De când am lucrat într-o librărie am ajuns pe la bibliotecă mult mai rar, motivul e destul de simplu. Îmi cumpăram toate cărțile pe care le citeam și mi se pare frumos să fac așa, astfel îmi construiesc o bibliotecă a mea. Mai împrumut și cărți de la prieteni, iar lucrul ăsta îmi place îndeosebi să-l fac, pentru că știu că ulterior am deja pe cineva cu care o să pot discuta cartea. Asta, apropo, e un lucru pe care simt nevoia să-l fac de fiecare dată când termin de citit vreo carte – să o discut, așa ajung să o înțeleg mai bine și poate chiar să o percep din alt punct de vedere, al prietenului.
4. Preferi cartea tradițională sau pe cea în variantă electronică? De ce?
Eu sunt adepta cărții tradiționale. Nu am nicio pretenție către cea electronic, deloc chiar. Avem parte de destulă tehnologie în viața noastră, măcar cărțile se le simt mai „vii” .
5. Ce carte ai acum pe noptieră?
”Puls” de Julian Barnes. Este o colecție de câteva povestire despre viață, dragoste, căsnicii reușite și nu prea.
6. Cât de des cumperi cărţi?
Destul de des. Cel puțin odată pe lună.
7. Cum păstrezi o carte?
Eu după ce citesc o carte, se vede. Încerc să o pătrez la exterior, dar în interior îmi permit să-mi fac notițite și sublinieri ori de câte ori am nevoia, inclusiv cu pixul. Nu-mi place să citesc o carte fără a-mi lăsa propria amprentă pe ea, astfel câ atunci când cineva îmi răsfoiește cărțile poate ghici cu ușurință care sunt pasajele mele preferate sau, de exemplu, cuvintele neînțelese.
8. Un studiu a demonstrat faptul că moldovenii citesc din ce în ce mai puţine cărţi. Cum crezi, care este motivul?
Moldovenii nu au o cultură a cititului. Nu ne putem aștepta de la un copil să citească dacă nu a văzut că asta fac părinții lui. Bun, excepții sunt, dar ele sunt prea puține.
Moldovenii nu au în casă cărți, nu au biblioteci pe care mințile mai tinere ar fi curioase să le descopere.
Un alt aspect al lipsei bibliotecilor ar fi și prețul exagerat al cărții, cu siguranță. Asta pentru că la noi cartea nu este privită ca un mijloc de cultură nici măcar pentru cei care deschid librării, este un simplu mijloc de a face bani. Atâta timp cât lucrurile vor sta așa nu putem reproșa moldovenilor că nu citesc, cel puțin nu celor tineri.
9. Ce ar trebui să facă fiecare dintre noi pentru a promova lectura în şcoala, liceul, universitatea în care învaţă, în familie, în comunitatea în care trăieşte?
Din propriul exemplu știu că este necesar să vorbești cât mai mult despre cărți, Iar pentru a vorbi cât mai mult despre cărți, trebuie să citești mult, sau măcar să încerci.
Să citești oriunde, la școală, în pauză, în microbus, în cafenea…oriunde! Asta chiar este un obicei molipsitor.
Să povestești, inclusiv oamenilor care nu citesc deloc, despre ce carte interesantă ai citit tu în ultima vreme, dacă te pricepi să faci asta cu entuziasm cu siguranță convingi pe cineva să pună mâna pe carte. Iar dacă norocul e de parte ta și cartea i se potrivește, fii sigur că persoana dată va continua să facă asta.
Cel mai greu e să faci pe cineva să înceapă să citească. De cele mai multe ori, după prima sau a doua carte, puțini se opresc acolo.
Anna Casian-Musteață,
ArtInfinit.md
