Poezie şi Proză
Ludmila Catană s-a născut la 26 mai 1985 în orașul Chișinău. A absolvit Liceul Teoretic Român-Englez „Ion Creangă” din Chișinău și Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Drept şi Activitate Vamală. Ludmila de mică este pasionată de poezie, scriind despre ceea ce simte și observă în jur. Vă invităm să îi cunoașteți poeziile.
Prima zi de școală
E prima noastră zi de şcoală
Începe o nouă-ncercare,
Lăsăm departe scumpa vară
S-aştepte un an cu răbdare.
O altă carte vom deschide
Şi-aici vom afla cum se poate,
Să construim noi piramide
Din lucruri cu drag învăţate.
II
Regina –doamna-nvăţătoare
Pe toţi lîngă ea ne adună,
Noi prinţi, prinţese silitoare (muncitoare)
Vom scrie povestea-mpreună.
E şcoala caldă, primitoare,
Castelul din vară-aminteşte,
Cu feţe dulci şi zîmbitoare
Bobocii cei mici întîlneşte.
În doi
Încet-încet păşeşte dimineaţa,
Iar noaptea trece-n albe depărtări.
O rază de lumină ne dă viaţă,
Iar tu mă încălzeşti cu sărutări.
Alt început...o nouă provocare
Ce ne aduce ziua, azi vom şti,
Să ai noroc – îţi dau o sărutare,
Să am noroc – îmi dai tu alte mii.
II
Chiar de ne supărăm, tristeţea trece,
Viaţa intră repede în timp
În dragoste, o întîmplare rece
Nu va putea opri al vieţii ritm.
O nouă încercare – împreună
Şi mîine tot aşa am vrea să fim,
În dragoste, mergînd în doi de mînă
Tot ce ne-aşteaptă-n doi să depăşim.
Recunoștință
Iubiţi părinţi, vă mulţumesc
Pentru viaţa ce-o trăiesc.
Cu voi în dragoste-am crescut
Şi om de bine m-aţi făcut.
Un mulţumesc pentru bunei
Ştiu c-am fost totul pentru ei.
C-am fost copilul fericit,
De griji şi rele ocrotit.
Iubito (iubite), ţie-ţi mulţumesc
C-am învăţat cum să iubesc,
Că azi mi-e sufletu-mpăcat
Şi viaţa mea cu tine-o-mpart.
Şi la prieteni, mulţumesc,
Că am putut să mi-i găsesc,
Că-mi sunt alături ei mereu,
Uşor mi-e traiul sau mai greu.
De am duşmani, spun mulţumesc
C-am învăţat să-i ocolesc.
N-am făcut rău la cineva
Şi-s liniştit în casa mea.
Şi azi, la viaţă mulţumesc,
Că m-a lăsat să o trăiesc,
Că mi-a fost dată la-nceput
Şi am trăit cum am ştiut,
C-am învăţat a mulţumi
Şi fericit din plin a fi,
M-am ridicat de am căzut
Şi drum -nainte mi-am făcut.
Ţara mea
Soarele mai viu luceşte,
Roua-n frunze-aprins sclipeşte,
Cerul pare mai albastru
Aici, în Moldova noastră!
Ziua-ncepe mai cu viaţă,
Aeru-i plin de speranţă,
Omu-i bun cu-o bună vorbă
Aici, în a mea Moldovă!
II
Fericirea e mai mare,
Iar tristeţea îţi dispare,
Parcă-n toate toţi se-ajută,
În Moldova noastră scumpă!
Mai cu linişte e visul,
Mai al tău e tot cuprinsul,
Omu-i om o viaţă-ntreagă
În Moldova noastră dragă!
III
Fericit mai mult e omul,
Mai puternic creşte pomul,
Pentru toţi apare-o stea,
Doar aici, în ţara mea!
Pasărea atent alege
Ţara unde cuibu-şi drege,
De ai cuib de rîndunică,
Sfîntă eşti, o, ţară mică!
Mai bine spunem azi adio
Zgomot în jur – mă înfioară,
Zbucium în suflet, zbucium greu,
Azi mă întreb a cîta oară
De vom putea fi tu şi eu?
Suntem în doi, dar cîte unul,
Şi viaţa-n doi o încercăm,
Nu-i fericit aşa niciunul,
Nu e corect să continuăm.
Tu m-ai iubit cîndva pe mine,
Eram doar eu în viaţa ta,
Mutl te-am iubit şi eu pe tine,
Doar pentru tine existam.
A fost prea scurtă fericirea,
Poate prea tare ne-am iubit,
Prea mult am vrut aşa să fie
Iar viaţa ni s-a-mpotrivit.
Simţeam doar unul pentru altul,
Iubeam ce tu iubeai, şi-atît.
Dar viaţa merge cum ea ştie
Şi azi ne doare atît de mult.
Azi mai avem aceeaşi casă,
Dar nu e casa mea şi-a ta,
Nu-i casa mare, luminoasă
Ce am clădit-o-n doi cîndva.
Azi împărţim aceeaşi viaţă,
Deşi niciunul nu o vrem,
Şi ne-ntrebăm – mai e speranţă
O altă dragoste s-avem?
Mai bine spunem azi adio,
Ne va fi dor de amîndoi,
Că va fi greu o ştim prea bine,
Dar greu ne e şi-acum în doi.
Azi mai păşim acelaşi drum,
Dar în zadar ne mai minţim
Căci două inimi merg acum
Pe căi distincte – ambii ştim.
