Articole noi
. În 1992 i s-a conferit titlul onorific de Maestru Emerit al Artei.
Ciocoi debutează cu placheta Constelaţia dragostei (1970), o încercare de a conjuga liric socialul cu intimismul, pe calea unui metaforism hiperbolic pe cât de stufos, pe atât de retoric uneori. În volumele ulterioare, se scutură de balastul imagistic, nu însă şi de transferul metaforic, considerat drept principiu definitoriu al gândirii poetice: Amforă (1972), Arbori îndrăgostiţi (1977), Cerul de la Cepeleuţi (1982), Izvoarele lui august (1984) etc. Temele şi motivele sunt proprii întregii lirici basarabene postbelice: războiul şi pacea, neliniştile spiritului, întoarcerea la izvoare, evocarea înaintaşilor, etosul popular, graiul matern, menirea poeziei etc.
Gheorghe Ciocoi a semnat mai multe cicluri evocând personalitatea lui Eminescu (Steaua Eminescu, 1997), precum şi o carte de poeme - Peisaje în suflet (1985), cele mai valoroase fiind Teiul lui Stamati, Mărul în poartă, Cocostârcul alb.
Este autor al mai multor plachete de versuri pentru copii: Troleibus pentru un urs (1980), Ce pot face mâinile dibace sau Povestea lucrurilor (1981), Cea mai veselă vacanţă (1982), Floarea păcii (1987) etc.
Paralel cu poezia, Ciocoi cultivă şi schiţa publicistică (Ferestrele pământului, 1980). A tradus din poezia lui Rafael Alberti, Pablo Neruda, N. Aseev, E. Mejelaitis, I. Martinchiavicius etc.
