Articole noi
Interviu cu Iurie Burlacu - pictor, artist plastic.
Născut la 20 august 1966 în satul Hădărăuți, raionul Ocnița, într-o familie de țărani.
A absolvit în 1990 Facultatea de Arhitectură a Institutului Politehnic din Chișinău. Pe parcursul anilor se dedică picturii peisagiste și confecționării de rame pentru tablouri în atelierul său, deja de mai bine de 30 de ani.
Picturile în ulei, abstract impresioniste ale pictorului Iurie Burlacu sunt specializate în picturi florale și peisaje, realizate printr-o paletă moale, sensibilă, manieră tactilă.
Am căutat să aflăm de la pictorul Iurie Burlacu care sunt tainele creației în viziunea sa și cum este să te menții în topul celor mai apreciați artiști la ora actuală din R. Moldova.
De ce ați ales să pictați mai mult peisagistică?
Pentru că este mai aproape de sufletul meu... Încă de pe când eram copil, natura m-a fascinat în permanență. Am căutat mereu să descopăr cele mai tainice și miraculoase colțișoare ale naturii, cele mai misterioase fenomene ale ei! Pictura impresionistă, materializată în peisaj este mijlocul prin care eu mi-am găsit modul de expresie care îmi dă posibilitatea să-mi exprim plenar sentimentele, trăirile, în raport cu natura.
Peisajele mele nu sunt altceva decât o emanare a energiei creatoare pe care o gasesc în natura înconjurătoare: flori, păsări, lunci și văi, ape etc. La rândul nostru, noi, oamenii, la fel suntem o parte a naturii, universului, și tot ce ne înconjoară, ne bucură ochiul, sau, deopotrivă, ne poate întrista. Natura transmite sentimente eterne pe care trebuie să știm să le interpretăm! Iată de ce, consider că anume peisajul este, poate cea mai profundă modalitate a unui pictor de a se exprima!
Ce culori predomină în picturile dv.?
Culorile calde, senine care reies dintr-o dispoziție bună, un cer senin... Mă strădui să le transmit oamenilor sentimente pozitive, seninătate, bucuria naturii. În general, îmi vine inspirația atunci când sunt bine dispus și nu în momentele mele de tristețe sau melancolie. Poate că, asta și este menirea artei: să bucure, nu să întristeze, să uimească, nu să sperie...
Știm că deja de mai mulți ani (peste 30!) v-ați dedicat și confecționării de rame pentru tablouri. Sunteți chiar proprietarul unei rămării, în centrul capitalei. De ce ați decis să atrageți o atenție deosebită acestui aspect? Prin ce este importantă o ramă pentru un tablou?
Este adevărat. Am înființat acest atelier de confecționare a ramelor mai mulți ani în urmă, conștientizând că de cele mai multe ori o ramă poate fi la fel de importantă ca și un tablou.
Pentru un tablou, rama este un fel de sfârșit care încununează opera. Rama unui tablou este ceea ce îl pune în valoare cel mai reușit.
Când ați făcut prima ramă, vă mai amintiți? Cam cum era?
A fost cu mulți ani în urmă… Cam tot atunci probabil, când am reușit să pictez primele mele tablouri. Desigur că fiind o persoană cu inițiativă, nu am putut apela la cineva, am încercat singur, în dependență de tabloul pe care îl aveam în față, să-i confecționez și o ramă pe măsură, deosebită, care să se îmbine armonios cu tabloul meu.
A fost încă în anii studenției, când încercam să îmbin teoria cu practica, să învăț multe lucruri de unul singur și să mă formez ca și autodidact. Timpurile, poate, nu erau chiar atât de favorabile dezvoltării unor personalități distincte, individualiste, dar eu, asta îmi doream, și încercam din toate puterile…
Care sunt proporțiile perfecte între ramă și tablou, în opinia dv.?
Nu cred că există niște proporții, hai să le spunem “perfecte”!... Totul depinde de gustul și imaginația artistului, de ornamentele, motivele artistice pe care dorește să le pună în valoare. Meșterul trebuie să țină cont, sau chiar este obligat să țină cont de conținutul tabloului, de simbolistica lui! Pentru că numai atunci se poate realiza o îmbinare cât de cât perfectă între aceste două, ceea ce va duce, bineînțeles, la reușită, la o lucrare bine definită din toate punctele de vedere.
Ce vă inspiră cel mai mult să creați?
Natura: florile, păsările, râurile, cerul senin… și bineînțeles – femeia. Frumoasă la chip și la suflet. Femeia-mamă, femeia-iubită, femeia dătătoare de viață! Toate acestea sunt un nesecat izvor de inspirație. Motive eterne, desigur, dar care continuă să furnizeze cele mai puternice surse de inspirație, pe care pictorii de-a lungul secolelor le-au exploatat cu nemiluita, dar care continuă să uimescă și până în prezent.
La ce atrageți atenția în primul rând atunci când creați o nouă ramă?
La tablou. La culorile lui, la ceea ce este reprezentat în acel tablou și ce semnificație are. În dependență de aceasta, încep să proiectez rama alegându-i culoarea/culorile dacă poate fi făcută și o combinație de culori… Sau încerc să proiectez ornamentul, la fel în dependență de conținutul tabloului, de motivele prezente acolo. Dacă aceste motive provin din creația populară, moldovenească să zicem, sigură că se va cere și un ornament inspirat tot din folclor.
Folclorul, tradițiile populare sunt o oază de inspirație și reprezentări. Forța lui e inepuizabilă, mai ales în domeniul artei.
S-a întâmplat să faceți mai întâi rama și apoi să pictați tabloul?
Mai rar… Dar de regulă apare tabloul și apoi ne gândim și la o ramă bună care să îmbrace acest tablou, să-l facă mai deosebit, original.
Sunt exemple destul de multe, când oamenii au mai întâi o ramă frumoasă, care le place foarte mult!... Acesta și poate servi drept un motiv serios pentru acești artiști de a se gândi și la un tablou pentru această ramă.
Văzând rama, deseori, poți vedea și tabloul!
îndrumat pe plan profesional, mi-au împărtășit din secretele lor. Ba chiar mai mult: mi-au spus că sunt mai bun, mai talentat decât ei, căutând să-mi fortifice tot mai mult încrederea în propriile forțe… spunându-mi că trebuie doar să muncesc, punându-mi în valoare talentul.
Fiecare din ei au contribuit cu câte ceva la formarea mea, pentru care le rămân recunoscător toată viața.
Cei dragi vă susțin în activitatea dv.?
Da. Familia mea a fost și este mereu alături de mine. Mă susține în tot ceea ce fac. Soția mea petrece foarte mult timp în atelier. Este un manager bun care mă ajută în tot ceea ce ține de organizare. Sfaturile și ideile ei contează foarte mult pentru mine. Ea este cel mai sincer și devotat critic al meu… Femeile întotdeauna sunt mai sensibile decât bărbații, și de aceea, ne ajută foarte mult să creăm!
Viața unui artist, pictor/creator de rame, prin ce este mai deosebită față de a altor artiști?
Nu știu dacă mai deosebită… dar… eu mă trezesc dimineața, privesc pe geam să văd răsăritul soarelui, să contemplez natura din jur ca să mă pot încărca cu acea energie, motivație atât de necesară pe parcursul zilei.
Deseori fac plimbări inopinate prin oraș, merg la sat… în satul meu natal pentru a contempla a câta oară locurile copilăriei, pentru a surprinde, iar și iar, noi fragmente din miracolul naturii, ca mai apoi să le pot transpune în viitoarele mele picturi.
De multe ori, pentru a imortaliza sau a nu pierde momentul, care dacă este lăsat, se poate eroda în timp, sunt nevoit să fotografiez unele lucruri care mai apoi le voi transpune în picturi. Mă strădui să vizitez cele mai frumoase locuri, monumente de artă ale Moldovei, să mă opresc asupra a tot ce este frumos, să-i ajut și pe alții să descopere frumosul!
Tocmai de asta, poate fi ceva mai deosebită viața unui artist față de cea a altor oameni.
Cum se dezvoltă și crește un artist ca dv.?
Dar cum se dezvoltă?... Cred că doar prin muncă, contactând cu alți oameni interesanți, talentați, plini de idei. Schimbul de experiență este foarte important. Un artist poate crește doar atunci când nu este niciodată mulțumit de ceea ce iese de sub condeiul său. Dacă însă, va ajunge să spună că a atins apogeul, că este mulțumit de rezultatele sale, consider că de atunci încolo, pentru el, creștere și dezvoltare profesională nu va mai fi.
Cam cât lucrați la un tablou sau la confecționarea unei rame de obicei?
În funcție de tema aleasă, de complexitatea ei. Asta în cazul unui tablou… iar când este vorba despre ramă, totul depinde de ornamentul ales, de materialul din care trebuie confecționată rama… și de bunul gust al fiecăruia!
O ramă complicată, uneori, îți poate fura mai mult timp decât un tablou, chiar dacă la prima vedere pare incredibil!
Cum vedeți dv. pictura, arta de azi?
Sunt în ea multe lucruri bune. Avem oameni talentați, indiferent de generația din care fac parte.
Din păcate, avem și din cei care nu sunt preocupați, atât de artă, cât de buissiness-ul ieftin pus pe umerii nevinovați ai artei. Transformarea artei în chici în zilele noastre este o tendință tot mai evidentă. Pseudoartiști avem peste tot, care din păcate, încurcă adevăraților artiști să lucreze și să se promoveze.
Tocmai acestea și sunt motivele care îi împing pe mulți artiști buni de la noi, mai ales pe cei tineri, să plece peste hotare, acolo unde beneficiază de condiții de muncă cu mult mai bune decât aici, de utilaje moderne, multe alte avantaje pe plan profesional și… principalul – sunt apreciați la justa lor valoare!
Regretabil, că astfel pierdem din ce în ce mai mulți artiști valoroși, crescuți la noi, dar care vor lucra pentru alte popoare! Trebuie să ne învățăm să-i apreciem, măcar pentru viitor. Așa cum se mai spune că arta este cea mai mare ambasadoare a unei țări, ce ne-am face noi fără artiștii adevărați, știind că în afară de oamenii acestui pământ, nu avem o altă bogăție mai mare?
