Primul portal de promovare a artei si culturii în Moldova

Uniunea Teatrală


Anatol Durbală: Legile scenei sunt altele decît în viaţă

Vă prezint un interviu cu un OM extraordinar, un actor de excepţie şi un suflet care merită îndragit, ascultat, citit, urmărit, privit. Nu vreau să înşir aici date şi cifre biografice. Sunt şi aşa puţine cuvinte cînd ai şansa să cunoşti un OM ca Anatol Durbală.

 

-Ce face un actor cînd nu este pe scenă?
Nu fac nimic ieşit din comun. Îmi place să călătoresc şi am amintiri foarte frumoase alături de colegii mei. Aventurile hazlii se ţin lanţ de cîteva călătorii ale mele, în special cu unul din prietenii mei, care „fizic” este opusul meu - înalt şi cu burtă (zîmbeşte). Am un program foarte haotic, nopţile nu le dorm, dimineaţa - doar cîteva ore, iar uneori nu dorm deloc. Pot să mă pornesc la magazin după pîine în şlapi şi să mă reîntorc a doua zi, după un frigărui cu amicii.


-Aţi visat de mic copil să fiţi actor?
Tătăl meu dorea să mă fac jurnalist, mă rog, ca fiecare părinte, îşi dădea cu părerea, dar nu îmi impunea ideile sale. De mic aveam abilitatea de a picta foarte bine, ca mai apoi să lucrez ceva timp la atelierul din sat. Nici prin cap nu mi-a trecut că mă voi face actor, cu toate că posedam calităţi de orator, eram energic şi iubeam să vorbesc mult. La şcoală mereu în jurul meu se făcea un cerc mare de copii, toţi fiind curioşi de ce le povesteam.


-Cînd a apărut ideea de a fi actor?
Învăţam foarte bine la şcoală, lăsînd modestia la o parte, chiar foarte bine. Prindeam materialul din zbor şi îmi făceam temele la recreaţie. După ce am terminat şcoala eram indecis, nu ştiam ce vreau şi ce trebuie de fapt să fac. Îndemnul a venit de la o profesoară, care citise în Literatura şi Arta un anunţ despre Facultatea de actorie de la Moscova, ce înmatricula studenţi pe baza de concurs. Prima dată nu am trecut concursul, de fapt, nici nu eram pregătit, recitasem poezia pe care o învăţasem de la bunica „Azorel”(rîde). Spre norocul meu, după ceva timp mai apăruse un asemenea anunţ, deja era concurs doar pentru partea masculină. M-am pregătit foarte bine, am recitat ceva de Vieru, am cîntat şi am dansat. (Apropo, am făcut 12 ani de dans şi un an de armată). Am fost primit şi sunt absolvent al Şcolii-Studio „V.Nemirovici-Dancenko”-pe lîngă teatrul „MHAT-A.P.Cehov” din Moscova, specialitatea-Actorie şi Film. Pe lîngă aceasta am făcut şi astrologie, pe care acum nu o mai practic, cu toate că acasă am foarte multe hărţi.


-Cum v-a fost la început, singur, într-un oraş în care nu cunoşteaţi pe nimeni?
Dificil şi interesant în acelaşi timp. Nu ştiu dacă era interesant pentru că era dificil sau invers. Cert este că am reuşit să mă integrez în societatea de acolo şi practic la Moscova eu m-am renăscut, deciziile fiind luate de mine, nu de profesori, vecini, prieteni, părinţi etc. Nu am dorit să rămîn să profesez acolo pentru că îmi place ţara mea, aşa cum este ea, nu o schimb pentru nimic în lume. Astfel din 1992 sunt angajat în trupa Teatrului Naţional „M.Eminescu”.


-Cîte roluri aproximativ ati jucat pînă acum?
Chiar nu ştiu şi nici cu exactitate nu pot să zic, pot doar să numesc cîteva din ele:
Calugarul Negru - "Calugarul negru" /A.Cehov/
Loran - "Tartuffe" /J.B.Moliere/
Mefistofele - "Amadeus" /P.Shaffer/
Melchiade - "Un veac de singuratate" /G.G.Marquez/
Eminec Sidi Mamac - "Io, Stefan Voievod" /A.Gondiu/
Radu Udrea - "Steaua fara nume" /M.Sebastian/
Yorick - "Hamlet" /W.Shakespeare/
Doctor Smil - "Apus de soare" /B.Delavrancea/
Robert Sideway - "Cine are nevoie de teatru?" /T.Wertenbaker/
Vulpe - "Radu Stefan–Intiiul si Ultimul" /A.Busuioc/.
Cel mai greu rol însă a fost rolul mortului, cînd tot spectacolul am stat nemişcat. A fost cel mai greu şi pentru că avusem doar 8 replici.

-Ce premii şi realizări aveţi pînă acum?
Nominalizez cîteva din premiile mele, care au în spate şi o muncă mare:
1992 - Laureat al Festivalului Tinerilor Talente, Chişinău
1998 - premiul "Cel mai bun debut regizoral" pentru "Un lucru caraghios...", UNITEM
2002 - Premiul "Cel mai bun rol masculin" (plan II) pentru rolul lui Zamuhriskin din spectacolul "Jucătorii"
2002 - Premiul Naţional în domeniul Literaturii, Artei şi Arhitecturii
2002 - Bursa de Excelenţă a Fundaţiei SOROS-Moldova
2009 - Medalia “Mihai Eminescu”.


-Dacă ati putea să o luaţi de la capăt, ce aţi schimba în viaţa dumneavoastră de actor?
Nimic, chiar nimic.Am trăit o viaţă intensă şi frumoasă, am învăţat din propriile greşeli, pe care nu regret că le-am făcut. Important e ca ceia ce faci să-ţi placă iar eu sunt un om fericit la capitolul acesta.


-Ce credeţi că e cel important în viaţa unui om?
Fiecare perioadă a vieţii are parcă o definiţie diferită decît precedenta. Am 40 de ani şi nu sunt căsătorit şi nu sunt alarmat din cauza asta. Poate e importantă crearea unei familii pentru cineva sau dragostea de fapt deţine triumful tuturor lucrurilor. Nu că nu mi-aş dori asta, dar, mereu există un dar…Mă gîndeam să fac un film de scurt metraj despre oamenii predestinaţi dar care în final totuşi nu se întîlnesc. Pînă cînd, rămîne doar o idée…


-Dacă aţi putea să daţi cîteva sfaturi celor care doresc să-şi înceapă o carieră în actorie, care ar fie ele?
În primul rind ca să porneşti spre un dpmeniu trebuie să ai un model, care îţi place…Trebuie să fie conştienţi că LEGILE SCENEI SUNT ALTELE DECÎT ÎN VIAŢĂ. Îţi asumi şi multe lucruri în viaţa de actor, trebuie să rişti multe…Şi trebuie să mai ai şi har de la Dumnezeu…


-Mulţumim mult pentru timpul acordat.

 

 

Diana Istrati

 

Partenerii nostri: