Primul portal de promovare a artei si culturii în Moldova

În Lume


Pictor moldovean care încântă cu vitraliile sale Canada

Vitraliile şi picturile bisericeşti ale pictorului basarabean Vasile Moşanu au devenit cunoscute şi solicitate de clienţii din Canada, scrie pentruea.md. Face asta de mai bine de 7 ani, cu multă pasiune şi dragoste de artă. Stabilit cu familia în oraşul Ottawa, maestrul spune că a trebuit să treacă ceva timp până să-şi înţeleagă clienţii, dar şi pe sine însuşi. Iar când revine cu gândul la tot ce a fost în Moldova, spune: „Viaţa e plină de sacrificii”.

 

„Înainte de a pleca în Canada, am avut şi o experienţă de lucru în cadrul unei firme de vitralii din Canada. Au fost mai multe lucrări (circumstanţe) care au influenţat decizia mea de a pleca, dar voi ignora cele personale, politice şi financiare. Fiind artist, am o deosebită atracţie spre vitralii şi aici în Canada am reuşit să-mi realizez unul din visele mele: să creez vitralii în tehnica clasică. În plus, fiecare artist, ca de altfel fiecare om, are soarta lui, în mare masură predestinată. Nu avem prea mult de ales – sau ascultăm intuiţia şi mergem pe calea predestinată, sau ne opunem şi (atunci!) suferim", ne destăinuie pictorul.

 

Arta, ca amestec procentual de talent şi muncă
Pentru a crea o operă de artă este necesar să ai nu doar dorinţa de a te perfecţiona, dar şi talentul care ori îl primeşti ca moştenire, ori pur şi simplu nu-l ai, crede pictorul. „Unii „savanţi” susţin că există şi o formulă a succesului: 1% de talent şi 99% muncă. Savanţii americani şi germani au şi calculat cât timp trebuie să practici o meserie pentru a deveni profesionist: minimum 20 de mii de ore! Eu consider ca situaţiile cu talentul sunt mult mai complicate. În succesul nostru sunt implicate şi soarta, şi părinţii, şi şcoala, şi calităţile personale – care sunt foarte importante", explică Vasile Moşanu viziunea sa despre artă ca profesie.

 

„Am visat din copilărie să devin pictor. De fapt, nici nu am avut alte variante: de când mă ţin minte am ştiut că sunt pictor. Îmi amintesc că desenam şi pictam cu mult înainte de a şti să scriu şi să citesc. Talentul şi dragostea pentru artă şi pictură ne este dat de Cel de Sus, dar meseria şi profesionalismul se învaţă. Pictorul e ca pasărea, pentru a zbura are nevoie de 2 aripi: talentul şi munca", adaugă maestrul.

 

Apoi, mai spune el, un adevărat artist este şi rezultatul „investiţiilor” venite din partea prefesorilor. „Consider că am avut mare noroc cu şcoala şi cu profesorii de arte în particular. La Chişinău am avut ca profesori pe iluştrii maeştri Igor Vieru, Valeriu Puşcaş, Boris Kolomeeţ, Nicolae Andronatii, iar în Tallinn, Estonia mi-au fost ca profesori renumiţii pictori Tiit Paasuke (pictura) şi Dolores Hoffman (pictura murală şi vitraliul)".

 

Cine şi de ce (nu) cumpără artă în Canada
Faptul că e stabilit într-o ţară străină nu-l opreşte pe pictorul Vasile Moşanu să participe la diverse expoziţii şi concursuri, unde a şi cunoscut preferinţele clienţilor din Canada. „Am înţeles demult că oamenii săraci nu prea cumpără artă. La urma urmelor, arta e un lux şi un instrument de propagandă pe care şi-l permit numai cei cu bani extra în buzunar. Deşi sunt şi excepţii fericite. Aici, în Canada, arta îşi aşteaptă rândul după casă, automobil, internet, TV, telefon, câine, papagali...".

 

Totuşi, dincolo de piramida necesităţilor, criză economică sau modă în materie de artă, sărăcia se mănâncă altfel în Canada decât în Moldova, iar pentru un pictor clienţii nu sunt o raritate, notează vitralistul: „Chiar şi în anii de criză sunt suficient de multe persoane care achiziţionează opere de artă. Ba mai mult chiar, în anii de criză arta poate fi o investiţie foarte bună şi profitabilă", punctează pictorul.

 

Expoziţii şi lucrări
„Am avut numeroase expoziţii atât în Moldova, cât şi peste hotarele ţării. Am expus în mai multe ţări (Canada, România, Rusia, ţări europene) şi am avut picturile mele expuse în 8 capitale: Chişinău, Bucureşti, Moscova, Tallinn, Berlin, Varşovia, Paris şi Ottawa. Printre ultimele expoziţii, pot menţiona Salonul de Toamnă din Paris, Franţa (2010) şi o expoziţie personală la Casinoul Lac-Lemay (Ottawa-Gatineau), Canada (2011).

 

Expoziţia de la Casino a fost resultatul unui concurs organizat de Direcţia generală de Casino prin intermediul galeriei Montcalm din Gatineau (Quebec, Canada). Eu am fost unul dintre cei 4 pictori care au câştigat concursul şi dreptul de a expune timp de 3 luni în galeria de artă a Casinoului.

 

La vernisajul expoziţiei am avut numeroşi spectatori, oameni de vază, politicieni, ambasadori (Phillippine, Grecia, Ungaria, România, Moldova) şi aş vrea să menţionez în special Ambasadorul României în Canada, Elena Stefoi, şi ambasadorul Republicii Moldova în SUA şi Canada, Igor Munteanu. Sper să revin vara aceasta în Moldova şi să vedem, poate organizez şi aici o expoziţie", ne împărtăşeşte artistul plastic. Ultima sa expoziţie personală la Chişinau spune că a avut loc în 2011, la Biblioteca Naţională.

 

Despre identitate vizuală
Vasile Moşanu încearcă să definească locul său ca artist: „Vreau să spun că pictura mea este diferită de cea care se pictează acum aici în Canada. Dar aceasta şi mă bucură – un pictor trebuie să fie unic şi picturile sale inconfundabile.

 

Mai complicat e cu vitraliile. Aici, în Canada şi SUA, gusturile artistice diferă foarte mult de cele de la noi din Moldova. A fost nevoie de mai mult timp pentru a înţelege ce vor consumatorii de artă. Orice vitraliu mare e un lucru la comandă şi trece prin mai multe etape care cer să fie aprobate de client".

 

„Fiecare expoziţie e şi ca o loterie: niciodată nu ştii când vei câştiga"
S-a specializat în vitralii şi acest lucru îi aduce o doză bună de satisfacţie, chiar dacă nu se traduce întotdeauna şi în satisfacţie financiară: „În ultimii ani am lucrat foarte mult în tehnica vitraliului clasic şi am realizat mai multe lucrări noi şi restaurări, care sunt instalate în multe biserici din provinciile Ontario şi Quebec. Am participat la câteva dezveliri a vitraliilor, care pot fi egalate şi considerate ca vernisaje.”

 

„Pot să spun că vitraliile au fost apreciate la cea mai înaltă valoare, şi partea cea mai valoroasă nu este cea financiară, ci lacrimile din ochii spectatorilor. Nu totdeauna sunt mulţumit financiar după fiecare expoziţie, e şi ca o loterie: niciodată nu ştii când vei câştiga", spune maestrul.

 

Vorbind despre Moldova: „Viaţa e plină de sacrificii..."
Întrebat dacă această nesiguranţă „de loterie” a meseriei de vitralist l-ar face să revină acasă, în Moldova, maestrul ne spune că nu-şi face planuri de viitor. „Viitorul va alege pentru mine. Sunt fericit dacă pot rezolva problemele cu care mă confrunt azi. Nu aş fi plecat niciodata din Moldova daca aş fi putut realiza acasă tot ce mi-aş fi dorit şi visat. Îmi e dor oricum de rude, de prieteni, de toamna din Moldova, îmi lipsesc mai multe lucruri cu care m-am obişnuit în Moldova. Dar viaţa e plină de sacrificii..."

 

Lipsa de perspectivă şi un viitor neclar ar fi una din cauzele emigrării sale, spune pictorul. La fel ca şi „lipsa unei pieţe de desfacere sau al unui sistem comercial care ar ajuta pictorii să-şi realizeze lucrările. Într-un fel, Moldova se află încă la periferiile marilor pieţe de artă. Vreau sa fiu înţeles corect: noi avem foarte mulţi artişti talentaţi cu opere de mare valoare, dar artiştii noştri şi tablourile nu au intrat în Marele Circuit al operelor de artă. Tablourile noastre încă nu s-au vândut la mari licitaţii, cum ar fi Sotheby's sau Christie's".

 

Familia maestrului
„Sunt aici cu soţia şi cu fiica. Soţia mea Anna lucreaza la o firmă care se ocupă cu impozitele. Aici, în Canada, e un sistem destul de complicat pentru a colecta sau plăti impozitele. Iar fiica mea Lorina a absolvit facultatea de drept la Universitatea din Ottawa (2011).”

 

Dacă pictorii sunt priviţi de regulă ca nişte creatori de punţi de legătură între cele mai îndepărtate ţări, pictorul Vasile Moşanu susţine că „acesta este şi visul meu – ca arta să devină o punte între Moldova şi America de Nord. Dar distanţa şi prăpastia e atât de mare, încât o punte nu e suficient, e nevoie de ceva mai serios", încheie maestrul.

 

 

Victoria Ungureanu

 

Partenerii nostri: