Primul portal de promovare a artei si culturii în Moldova

Articole noi


Andrei Ivașciuc: eu fac din viața mea o artă

Andrei Ivașciuc are 32 de ani. El este un tânăr antreprenor din Republica Moldova care activează în domeniul artei, Deja de mai bine de zece ani el este proprietarul mai multor magazine de artă, cu denumirea de AiArt amplasate în Chișinău, dar și în alte câteva localități ale Moldovei. Ideea de buissiness i-a venit tatălui său, cu mai mulți ani în urmă, care a pus bazele afacerii, ținând cont de faptul că era un împătimit al artei. Andrei, fiind un tânăr energic, cu noi idei, a preluat de la tatăl său ștafeta și încearcă să dezvolte și să lărgească afacerea.

 

Astăzi, Andrei, alături de soția sa, Taisia, care este practic mâna dreaptă a sa în activitatea pe care o desfășoară, se vor afla într-un dialog frumos cu noi și ne vor împărtăși din experiența lor profesională.

 

În ce constă activitatea dv și ce a stat la baza ei? Ce ar trebui să știe cititorii noștri, în primul rând despre dv?

 

Activitatea noastră este axată pe mai multe aspecte, toate legate de artă, cum ar fi: înrămare, tablouri (desigur reproduceri), obiecte de artă, decorațiuni de interior, design, prelucrarea artistică a obiectelor din lemn, propunem vizitatorilor interesați o gamă cât mai variată de ustensile pentru pictură, broderie, bisere, ață etc. Cam tot de ce are nevoie un împătimit de artă pentru a crea și a se dezvolta.

 

Toți cei care ar vrea să ne cunoască trebuie să știe, în primul rând că suntem mereu deschiși să-i vedem în magazinele noastre pentru a-i surprinde cu ceva nou pentru a le oferi tot suportul și ajutorul de care au nevoie pentru a-și redecora casa, a achiziționa tot ceea de ce au nevoie pentru a crea un articol de artă deosebit și calitativ, pentru că noi, în primul rând punem un mare preț pe calitate. Calitatea produselor noastre o garantăm în timp și aceasta o pot confirma oricând fidelii noștri clienți cu care conlucrăm permanent.

 

De ce ați ales să activați anume într-un domeniu de cultură? Ce v-a determinat această alegere?

 

Tatăl meu, care este și cel care a pus bazele activității noastre a fost mereu și este un împătimit al artei. I-a plăcut mereu să se ocupe cu chestii de decor, să încerce să confecționeze chiar el ceva frumos, deosebit. A învățat multe lucruri de sine stătător, prin muncă fiindcă i-a plăcut. Mai târziu i-a venit ideea să se implice cumva în promovarea artei, a calității în artă, să încerce să ajute și pe alți doritori de artă adevărată, cu sfaturi, dar și prin a-i ajuta să găsească tot de ce au nevoie pentru aceasta.

 

În copilărie am absolvit o școală de artă care mi-a rămas pentru toată viața un imbold, un răsunet de a-mi dezvolta pasiunea pentru artă, cultură, pe care o aveam dintotdeauna. Deși am studii superioare economice, care la fel mă ajută în ceea ce fac, acea școală de artă pe care am făcut-o a rămas pentru mine o bază foarte bună peste ani, dar pe care încerc să o aprofundez prin studii individuale ca și autididact, pentru că sunt de părere că un om pentru a fi la înălțime, mereu trebuie să se autoperfecțioeze, să tindă spre a fi mai bun!

 

Am ales să-mi dezvolt pasiunea pentru artă, împlinindu-mi astfel visele! Dar sper, dând culoare și viselor altor oameni!

 

Fiind un cuplu în viața de zi cu zi, alături de Taisia, cum se împacă aceasta cu activitatea dv profesională?

 

După părerea mea excelent. Noi ne-am împărțit responsabilitățile. Fiecare dintre noi este conștient la ce se pricepe cel mai bine și unde poate fi cel mai eficient: eu mă ocup cel de înrămare, lucrul cu tablourile, tot ce ține de decorațiuni etc., Taisia se ocupă de bisere, articole de cusut, brodat – tot ceea ce este mai aproape de preocupările unei femei și la care, fiți de acordun bărbat nu se pricepe atât de bine.

 

Noi, de fiecare dată lăsăm relațiile personale, de familie, în afara serviciului. Serviciul este serviciu și indiferent de postura în care nu te-ai afla – de șef sau simplu angajat. Acasă suntem soț și soție, la serviciu este altceva – dacă apare o problemă sau dacă cineva dintre noi greșește este penalizat ca și orice angajat.

 

Noi încercăm mereu să ne completăm, să ne consultăm reciproc în permanență... Sigur, că mai pot apărea între noi și unele dispute, dezacorduri în unele probleme, dar încercăm să le rezolvăm cu calm și multă răbdare, începem să analizăm și să cântărim lucrurile în detalii.

 

Participând la mai multe expoziții, prezentări, târguri naționale și internaționale, cum vi s-au părut artiștii de acolo? Sunt ei deschiși pentru colaborare?

 

Într-adevăr, am participat la mai multe târguri și expoziții, atât la noi, cât și peste hotare: în România, Ucraina, Bulgaria, Italia. Am cunoscut de fiecare dată oameni interesanți, deschiși spre colaborare, schimb de experiență. Mulți dintre ei nu s-au sfiit să ne întrebe multe secrete provenite din activitatea noastră, alții ne-au împărtășit experiența lor cu atâta bunăvoință. Am stabilit și multe parteneriate cu antreprenori, oameni de artă din țările respectiva, care rămân valabile și azi. Relațiile noastre durează în timp, iar pe parcurs devin chiar mai durabile și mai stabile.

 

Cum încercați să vă dezvoltați profesional, să creșteți?

 

În primul rând trebuie să existe dragostea pentru activitatea pe care o ai. Plăcerea lucrului bine făcut. Iar dacă îți place ceea ce faci, involuntar dorești și să te perfecționezi.

 

Eu nu am studii superioare într-un domeniu de artă, am făcut școala de artă în copilărie, așa cum am menționat mai sus, dar am avut mereu tendința de a învăța din mers, de a persevera, de a vedea și a fi la curent cu tot ce apare nou în sfera noastră de activitate, cu noile tendințe. Pentru aceasta consult în anumite privințe literatură de specialitate, urmăresc periodic anumite site-uri specializate, mă consult cu cei care sunt mai avansați și ar putea să mă învețe multe.

 

Ce vă ajută să perseverați, să fiți și mai hotărâți în tot ceea ce faceți?

 

Ne place ceea ce facem. Faptul că oamenii rămân mulțumiți datorită conlucrării cu noi și revin ori de câte ori au nevoie. Pentru a rezista pe piață, trebuie să fii din ce în ce mai competitiv, mai bun, mai perfecționist. Iar odată ce atingi culmile succesului, nu te mai poți opri, pentru că că probabil, există și o lege în acest univers că – cine se oprește, nu se mai dezvoltă, nu evoluiază și treptat dispare. De aceea ne străduim să fim mereu în mișcare și să avem un scop bine determinat.

 

Sunteți mulțumiți de rezultatele obținute?

 

Desigur. Atâta tim cât oamenii țin cont de sfaturile tale, îți mulțumesc pentru ele, te apreciază și revin la tine de fiecare dată, nu ai cum să nu fii mulțumit și să nu te simți apreciat. Aceasta te motivează tot mai mult să nu te oprești aici și, din contra să devii chiar și mai nemulțumit decât mai înainte pentru a avea rezultate și mai bune.

 

Ce idei de viitor aveți? Ce ați vrea să mai faceți nou?

 

Idei, avem noi, multe... Doar că trebuie să decidem reieșind din posibilitățile pe care le avem. În mare parte ideile și sugestiile, doleanțele vin chiar din partea clienților noștri. Ei ne spun de fiecare dată cam ce ar vrea să mai vadă nou în magazinele noastre, sau de ce ar avea nevoie. Ne străduim să ținem cont de sfaturile și dorințele lor deoarece pentru noi dorința clientului e lege.

 

Am vrea, de asemenea să ne implicăm activ în anumite donații, acte de caritate. Știm că acum sunt prea puține școli de artă în sate, însă chiar și cele care sunt, se află într-o situație dificilă, începând de la lipsa richizitelor necesare. Am făcut unele donații de richizite unor școli de artă; am fost și la câteva mănăstiri cu unele donații de icoane în măsura posibilităților, însă pe viitor, intenționăm să nu ne oprim, poate chiar să fim mai activi!

 

De ce depinde succesul într-un domeniu de artă?

 

De perseverență, talent, imaginație, gândire pozitivă și multă deschidere spre oameni și necesitățile lor. Dacă depui mult suflet în ceea ce faci, nu are cum să nu-ți reușesacă. Lucrurile nu trebuie făcute la repezeală, dar cu multă răbdare și, deseori, cu migală.

 

Cum ați compara ceea ce ați văzut peste hotare, referitor la artă, cu ceea ce este la noi?

 

Peste hotare, în Europa, mai ales se apreciază foarte mult lucrările făcute manual, mai vechi, mai tradiționale. La noi, oamenii, de exemplu au mai mult tendința inversă – de a scoate aceste lucruri din circuit, de a le înlocui cu altele mai noi, moderne în concepția lor. S-ar părea că oamenii s-au săturat de tradiționalism și au deja o aspirație permanentă spre a se moderniza cu orice preț.

 

Pentru un lucru confecționat manual, oamenii de acolo sunt dispuși chiar să plătească sume enorme, ceea ce la noi nu am putea spune asta. Noi vrem să scăpăm de tradiționalism, dar înlocuindu-l cu chici și nonvaloare. Este poate și aceasta o caracteristică a țărilor aflate într-o permanentă tranziție, interminabilă căutare de sine, de unde, cred, și tendința de a te prezenta altfel decât poți fi în realitate.

 

 

 

Partenerii nostri: