Primul portal de promovare a artei si culturii în Moldova

ArtInfinit te provoacă la citit!


Ludmila Catană recomandă ”Poveşti Adevărate” - culegere de poveşti, traduse şi adaptate din limba franceză de Ala Bujor, Editura EPIGRAF, 2008

Ludmila Catană adoră lectura. Citește de când se ține minte. Odată cu nașterea băiețelului său, Ludmila lecturează mai des cărți despre și pentru copii. Ce preferințe are în materie de lectură, aflați din interviul de mai jos.

 

1.Ce loc ocupă lectura în viața ta?

Lectura a fost prezentă întotdeauna în viaţa mea, fie că am citit din dorinţă sau din necesitate. Ca fiecare copil, cîndva citeam din olbigaţia de a citi.  La şcoală citeam foarte mult, de vroiam sau nu. Atunci nu înţelegeam că e pentru binele meu. Apoi am început a citi din plăcere, sau mai bine zis din dorinţa de a afla ceva nou, fie vorba despre o istorie de viaţă, o lucrare ştiinţifică, o reţetă culinară, o idee de a face ceva interesant. Şi la momentul actual, lectura  ocupă un loc de cinste în viaţa mea, deşi poate nu citesc ceea ce mi-aş dori. Dar orice lectură e bună, oricum, pentru devoltarea limbajului corect.

Am un baieţel de 6 ani şi citesc foarte mult despre educaţia şi sănătatea copiilor. Cu plăcere citesc poveşti, poezii, mai ales poeziile pe care le citeam eu cînd eram mică.

 

2.Când ai fost ultima dată la bibliotecă? De fapt, cât de des mergi acolo pentru a împumuta cărți?

Ultima dată am foat la bibliotecă în anii studenţiei, pentru a împrumuta cărţi tematice despre jurisprudenţă, adică în anul 2011. Acum nu obişnuiesc să merg. Citesc cărţile pe care le am acasă. Sau procur cărţi.

 

3.Preferi cartea tradițională sau pe cea în variantă electronică? De ce?

Prefer cartea tradiţională, din mai multe motive. În primul rînd, îmi place să revin de multe ori la anumite pagini citite, pentru concretizări de timp, spaţiu sau anumite personaje, şi am o memorie vizuală bună şi ţin minte locul pe foaie unde am citit aceste amănunte, de fapt îmi pare că şi conţinutul textului îl memorez mai bine aşa. Un alt moment ţine de efectul ecranelor asupra vederii omului, indiferent de nivelul de protecţie oferit, oricum influenţează negativ. Nu ştiu dacă e corect sau nu,dar eu cărţile fizice, imprimate pe foaie, le citesc cu o atenţie mai mare, atrag atenţia la stilul textului, al literelor, al structurării în propoziţii. Nu în ultimul rînd, îmi plac cărţile să stea frumos pe raft, să le deschid ori de cîte ori doresc să citesc ceva, să le mut dintr-un loc în altul, amintindu-mi ce cărţi mai am in bibliotecă.

 

4.Ce carte ai acum pe noptieră?

În acest moment, pe noptieră am două cărţi, cred că de fapt, ca orice mamă: una despre copii şi una pentru copii. Eu citesc despre sănătatea copiilor din cartea doctorului Eugen Komarovski - sunt mai multe cărţi într-o culegere, iar copilului îi citesc din Poveşti Adevărate - o culegere de poveşti, traduse şi adaptate din limba franceză de Ala Bujor, Editura EPIGRAF, 2008.

 

5.Cât de des cumperi cărți?

Cumpăr cărţi destul de des, de mai multe ori pe lună, în dependenţă de mai mulţi factori, de ordin financiar, de luna din calendar, de preferinţe. Toamna cumpăr multe cărţi didactice, poate prea multe, ar spune copilul meu, iarna - cărţi despre sărbătorile de iarnă, Moş Crăciun. De multe ori cumpar cărţi cu poezii tematice sau nu, cărţi de colorat. La anumite festivaluri, tîrguri, procur cărţi care au şi jucării alipite. Astfel, şi eu sunt mulţumită că vom citi ceva, şi băiatul este bucuros.

 

6.Cum păstrezi cărțile?

Cărţile mele, de specialitate juridică şi cărţile de literatură artistică, adică nu cele ale copilului, sunt păstrate în dulap, pe raft. Nimic original. Cărţile pentru copii sunt în mai multe dulăpioare cu sertare, unde are acces liber copilul, să îşi aleagă. Cărţile didactice sunt aparte, în alte sertare.

 

7.Un studiu a demonstrat faptul că moldovenii citesc din ce în ce mai puţine cărţi. Cum crezi, care este motivul?

Răspunsul la această întrebare poate constitui subiect de o teză de doctor, cred. Motive sunt multe, variate , şi mai simple, şi mai complicate. Putem începe cu lipsa de timp, lenea  şi ajunge la lipsa de bani sau indiferenţa. Voi încerca să explic cîteva. De ce nu citeşte moldoveanul? Uneori nu citeşte pentru că nu ştie pentru ce să citească. Aşa suntem obişnuiţi de la şcoală - să facem ceva doar pentru că cineva ne obliga la acel ceva, învăţăm pentru note, citim pentru note, scriem pentru note. Apoi omul adult  nu mai primeşte note și deci - nici nu va citi, ci va spune : în sfîrşit am scăpat de citit. Principalul lucru e motivaţia copilului de a citi de mic. Copilul care va prinde gustul lecturii, nu va avea frica de a citi. Important e să se înţeleagă că prin citire se formează dicţia copilului, se formează modul lui de a vorbi, se îmbogăţeşte vocabularul.

De ce nu citim? De cele mai multe ori nu citim pentru că nu avem timp, timpul este dedicat familiei, serviciului, lucrului casnic. Asta  este o regulă pentru marea majoritate a moldovenilor. Lipsa timpului liber, lipsa banilor şi multe alte lispuri de ordin social. Asta este o realitate şi nu o putem ignora.

Dar pentru mine este mai gravă lipsa dorinţei de a citi. Acţiunea de a citi nu este direct productivă, adică nu are un rezultat material direct vizibil, şi oamenii dacă nu văd rezultatul în mînă, nu vor să „piardă” timpul cu cititul.

 

8.Ce ar trebui să facă fiecare dintre noi pentru a promova lectura în şcoala, liceul, universitatea în care învaţă, în familie, în comunitatea în care trăieşte?

Pentru a promova lectura în comunitate, în primul rînd, trebuie să dorim acest lucru, nu doar să-l declarăm. Este obligaţia noastră ca maturi, dar subiectul acţiunilor noastre trebuie să fie copiii. Trebuie mai întîi noi, adulţii, să dorim să citim, să înţegem rostul lecturii în viaţa omului, apoi să-i facem pe copii să ne creadă. Trebuie să ne învăţăm a citi. Să citim mai des, fie şi cîte puţin, ca cei mici să observe deprinderea noastră şi să o preia ca pe una sănătoasă, nu ca pe o obligaţie. Poate mă contrazic în anumite idei, dar pînă vom avea o generaţie dornică de a citi, uneori, la anumite etape, putem obliga pe cei mici la citire, dar nu sub frica sancţiunii, ci cu o anumită motivaţie bună. Pentru asta am educat pedagogi, psihologi, medici, pentru asta suntem noi, părinţii , pentru a da exemplu, a motiva, a căuta răspunsuri. Ca idei pentru promovare ar fi: organizarea de expoziţii de carte, cu vînzare sau doar pentru lectură, organizarea întrunirilor cu participarea copiilor alaturi de poeţi, scriitori, profesori;

Alte idei ţin de aspectul financiar – reducerea costurilor cărţilor; facilitarea accesului la bibliotecile publice. La noi deseori, dacă nu ai un statut determinat, de elev, student, atunci nu prea ai acces la bibliotesi, sau doar la cele specializate;

Un aspect ar fi şi încadrarea cititului ca un obiect aparte la şcoală – acum elevii claselor primare au lecţia de lectură, dar este prea puţin pentru a -i obişnui cu cartea, cu regulile de citire, pentru a creşte o atitudine pozitivă în legătură cu cartea.

 

 

Anna Casian-Musteață,

ArtInfinit.md

 

Partenerii nostri: