ArtInfinit te provoacă la citit!
Eu Nata este pasionată de cărți de când a învățat literele alfabetului, lectura pentru ea fiind un mod de viață. Cumpără cărți de fiecare dată când are ocazia, căci preferă cartea tradițională și visează la o bibliotecă proprie mare. Citiți în interviul de mai jos despre Eu Nata – cititoarea înflăcărată!
- · Ce loc ocupă lectura în viața ta?
De vreo câțiva ani buni, lectura ocupă un loc de frunte în viața mea de zi cu zi, pe lângă familie, treburi casnice, etc. Nu e zi să nu citesc câteva pagini și mă bucur foarte mult că mi-am făcut din asta o obișnuință. Cred cu certitudine că partea cu cititul cărților așa și va rămâne mult timp de acum încolo.
- Care este cartea și autorul tău preferat? De ce?
Nu am un singur autor preferat. Sunt mai mulți. O să zic autorul și cartea preferată de anul ăsta.
Ea este: “Memoriile unei fete cuminți”de Simone de Beauvoir.
Mi-a plăcut foarte mult această autobiografie, modul de a gândi a autoarei, detașarea critică de care a dat dovadă, autoironia și modul prin care această femeie a învățat să evitele conflictele, ciocnirile violente între ceea ce credea că este adevărul și ceea ce vedea că este realitatea și toate astea într-un mediu burghez, închistat, opresiv și presant.
- Când ai fost ultima dată la bibliotecă? De fapt, cât de des mergi acolo pentru a împrumuta cărți?
Vara e anotimpul în care merg cel mai des la bibliotecă. Mergeam odată la două săptămâni. Ultima dată am mers la bibliotecă cu o săptămână în urmă să împrumut cartea “Nimic pe frontul de vest” de Erich Maria Remarque. Dar, în mare parte, majoritatea cărților eu le cumpăr, visez la o biblioteca mare și să fie a mea :)
- Preferi cartea tradițională sau pe cea în variantă electronică? De ce?
Prefer cartea tradițională, pentru că cea electronică sau digitală nu poate să înlocuiască sub nici o formă mirosul, răsfoirea filelelor unei cărți, atașarea unui semn de carte preferat și nu numai.
- Ce carte ai acum pe noptieră?
Sunt genul de cititor care citește mai multe cărți simultan. La moment pe noptierea mea se află cartea: “Părinți consecvenți, copii fericiți” de Pilar Sanchez, Yolanda Hijazo, Ester Lopez.
- Cât de des cumperi cărţi?
Foarte des :) Și asta o pot confirma prietenii, ei cunosc acest fapt foarte bine.
Când eram pe băncile facultății, ziua de joi era predestinată cărților. Cumpăram cel puțin o carte. Să fi avut mai mulți bani, cumpăram mai multe. Acuma m-am mai potolit, să citesc ce am, după asta voi mai cumpăra, deși, la târguri de carte și nopți albe, diferite reduceri, vin acasă cu cel puțin trei cărți :)
- Cum păstrezi o carte?
Păstrez cărțile în cutii, de obicei, și asta pentru că nu am găsit meșterul care să-mi făurească biblioteca visurilor mele :).
Pe cele care vreau să le citesc anul acesta,le păstrez pe raft, pe cele care vreau să le citesc luna aceasta, le păstrez pe noptieră și cartea pe care o citesc la moment - stă lăngă lampa de pe noptieră.
- Un studiu a demonstrat faptul că moldovenii citesc din ce în ce mai puţine cărţi. Cum crezi, care este motivul?
Scuze și pretexte fiecare găsește oricând și oriunde. Dar astea nu sunt motive serioase, dacă vrei, îți găsești timp pentru toate.
Pe de altă parte, puțini promovează lectura, fie ea și în școli sau alte instituții. Nu se organizează concursuri tematice, unele cărți la bibliotecă nu se găsesc, nici chiar cele clasice, ce să mai vorbim de acele moderne .Statul nu are când să investească, revizuiască cererea de cărți, mereu nu se găsesc resurse financiare necesare unei biblioteci bogate. Un alt motiv ar fi că în librăriile noastre, majoritatea cărților costa scump.
- · Ce ar trebui să facă fiecare dintre noi pentru a promova lectura în şcoala, liceul, universitatea în care învaţă, în familie, în comunitatea în care trăieşte?
Eu în liceu mereu eram provocată de profesoara de limba romănă să citesc, deseori, dumneaei ne aducea cărțile personale, în caz că la bibliotecă nu erau mai multe exemplare. Plus la asta, mama mea a fost un bun provocator, mereu o vedeam cu câte o carte pe noptieră, bineînțeles că pe atunci, la multe dintre ele nu aveam acces. Mi se zicea că trebuie să mai cresc.
Cu mama am citit “Donul Liniștit” de Mihai Solohov. Cea mai mare provocare lansată de mama. Erau 4 volume și trebuia să le citesc pe timp de vară. Și eu le-am citit.
La universitate am avut noroc de un coleg pe care-l vedeam mereu cu cartea în mână, deasemenea, erau colege care citeau sub bancă și apoi, cel mai mare dușman al meu era examenul. Preferam sa citesc o carte, decât să învăț pentru un obiect nu chiar pe placul meu. Eu am avut noroc de oamenii cu care am interacționat, nu știu, de mediu. La fiecare e diferit.
La moment, am un album pe facebook în care public toate cărțile citite de mine. Eu sper și cred că motivez măcar o singura persoană să citească o carte din cele pe care le-am citit eu.
Plus la asta, e acuș un an de când cu alte cateva persoane organizăm schimb de cărți pe viu. Ne întâlnim într-un local din Chișinău, discutăm cartea pe care am avut-o de citit timp de o lună și alegem altele de la o lună la alta. E foarte frumos să interacționezi cu iubitorii de carte în acest mod.
Acasă citesc și cred că prin așa mod îmi voi motiva copilul să facă exact ca mine la momentul potrivit.
Anna Casian-Musteață,
ArtInfinit.md
