Poezie şi Proză
.jpg)
Zâmbesc
Ai vrut să-mi vezi și lacrimile
Dar nu ți-am oferit plăcerea
Zâmbeam,
Chiar dacă mult prea grea era durerea.
Ai vrut să cad în genunchi
Să te rog să rămâi, să nu pleci,
Zâmbeam,
În loc să plâng cu lacrimi grele și reci.
Ai vrut să tânjesc după iubirea ta
Cu toate că-mi vene ades să plâng,
Zâmbeam
Lacrimile să mi le frâng.
Ai vrut să mă vezi jos la pământ
Dar uite că mă înalț tot mai sus
Și zâmbesc
Suferința nu m-a răpuns...
Ajută-mă să te uit!
Eu știu că o să-mi fie greu,
Și noapte doar va fi pe cerul meu
Și va ploua mereu, mereu...
Dar trebuie să te uit.
Azi... de azi voi încerca a te uita,
De multe ori am mai zis așa,
Nu prea ar vrea inima,
Dar trebuie să te uit.
În fiecare zi puțin câte puțin,
O să-mi smulg din al iubirii spin,
Sufletul va pluti doar în venin
Dar trebuie să te uit.
Eu trebuie să fiu tare,
Iubirea asta chiar doare!
Aș vrea să-ți mai dau iertare,
Dar trebuie să te uit.
Știi, singură nu-mi ajunge curaj -
Să plec și să te las
Să-mi iau un bun rămas
Ajută-mă să te uit.
Zile-n șir ca și moartă voi fi,
Ca un bolnav mă voi chinui,
Dar peste ani îți voi mulțumi...
Ajută-mă să te uit....
Dimineaţa fără tine
Îmi sorb cafeaua amară de dimineaţă
Singură, doar cu mine,
Mă gândesc la multe - la viaţă,
La tine.
Ieri erai încă aici, aproape,
Şi cafeaua alt gust ieri avea
Acum eşti mult prea departe
De inima mea.
Am pregătit totuşi două ceşti de cafea
Nu m-am obişnuit cu una
Şi cred că două voi face şi mâine,
Şi întotdeauna.
O, singurătate, casa e atât de mare...
Sunt doar eu şi ceaşca de cafea
Mai simt încă, undeva, aievea,
Prezenţa ta.
De-acum aşa vor fi dimineţile mele -
Singură cu două ceşti de cafea
Cu suspine în suflet,
Suspine după dragostea ta...
Am confundat iubirea
Noi doi am confundat iubirea
Cu o senzație sau cu ce vrei,
Am gustat cu totul din alte fructe
Numai nu din ale dragostei.
Am confundat iubirea cu pasiunea
Aia n-a fost iubire, a fost ceva ușor
Așteptam să-mi crească aripi
Și de-atâta iubire să zbor.
Dar n-a fost iubire, a fost altceva
Ceva trecător, nu înțeleg anume ce...
A fost cum spunea Minulescu "o scurtă nebunie"
Dar nicidecum dragoste.
Am confundat iubirea cu o rătăcire
Ne-am rătăcit și eu și tu
Nici nu ne-am dat seama ce-a fost
Dar n-a fost iubire, nu...
Iubirea e altceva, e dumnezeire,
E aerul ce tot plutește și nu-l vezi
Iubirea e calea cea mai sfântă
Pe care-o dată-n viață o urmezi.
Am confundat iubirea cu o simplă legătură
Ce ne-a unit pe-o clipă, sau mai mult
Am confundat iubirea cu un simplu joc
Ce ne-a plăcut, dar care a trecut.
Am confundat iubirea cu un vis frumos
Noi doar visam, dar nu iubeam cu-adevărat.
Nu suntem de vină că ne-am rătăcit
Vom găsi și noi iubirea neapărat.
Eu ştiu ce am de făcut!
Paradisul nostru se destramă...
Doare...doare atât de mult
Tu-mi spui să mai stau, să nu plec,
Dar eu ştiu ce am de făcut.
Prea mult m-am hrănit cu iluzii
Şi am visat prea mult,
Tu-mi spui să nu mă grăbesc
Dar eu ştiu ce am de făcut.
Fii pe pace, eu nu voi suferi
Sunt puternică, o să mă descurc.
Tu-mi dai sfaturi despre viaţă
Eu...ştiu ce am de făcut
Negreşit că o să-ţi pară rău
Te vei gândi cândva la trecut
Nu mă opri, te rog
Eu ştiu ce am de făcut!
Îţi mulţumesc că m-ai iubit!
Îţi mulţumesc că m-ai iubit!
Şi că regină m-am simţit
În casa ta, în inima ta, în viaţa ta
Am fost şi eu cândva.
Îţi mulţumesc că m-ai făcut să zâmbesc
Şi o iubire frumoasă să trăiesc
Să iau din iubire tot ce-i mai bun
Şi să pornesc pe-un lung drum.
Îţi mulţumesc că m-ai făcut să plâng!
De dor şi durere să strig,
Ştii, lacrimile chiar te ajută
Îţi dau putere şi-ncredere multă!
Îţi mulţumesc că ai plecat...
Că-n zorii celei zile m-ai lăsat
Ca o umbră ai dispărut
De parcă nici nu te-am avut.
Îţi mulţumesc că m-ai trădat
Din toate astea multe-am învăţat
Nu mai cred în basme şi minuni
Acestea-s doar frumoase minciuni.
Îţi mulţumesc că m-ai iubit...
Eu nu te voi uita, promit.
Ai fost în viaţa mea un simplu cunoscut
Cu toate că puteai să fii mai mult...
Nu mă întrebaţi, vă rog!
Nu mă întrebaţi, vă rog, ce face el
De unde aş putea să ştiu
Nu ne-am văzut de-atâta timp...
De-atunci s-a scurs mult nisip...
Fie-vă milă de inima mea,
Ea când aude de el încă vibrează,
Întrebaţi-mă mai bine de altceva
De orice, dar nu de durerea mea.
Întrebaţi-mă de timpul de afară,
De cum mă simt, de orice,
Despre mama să vorbim niţel,
Numai nu mă întrebaţi de el.
Despre fleacuri, întrebaţi-mă vă rog,
Recunoscătoare am să fiu!
Sau mai bine nu mă întrebaţi nimic
Lăsaţi-mă încet să mă ridic.
Să îmi revin, e încă greu...
Nu mă întrebaţi ce face el...
Întrebaţi-mă despre orice doriţi
Dar despre el, vă rog, nu îndrăzniti!
