Etno
A luptat pentru renaşterea costumului popular din diferite localităţi ale Moldovei. I-a reuşit prin organizarea unui concurs – Gala Costumului Naţional – la care au participat colective folclorice din întreaga republică ce au prezentat portul popular de la baştinile lor. Acţiunea s-a încheiat în 2006 cu editarea unei cărţi despre costumele populare.
„Tu nu eşti pentru fizică şi matematică. Locul tău este în artă”
A moştenit dragostea şi harul său în meşteşugul popular de la părinţi. A vrut mereu să transpună frumosul din jurul său în diferite genuri de artă tradiţională şi modernă. E una din promotorii valorilor perene ale neamului românesc.
„Nu există nicio localitate în raionul Briceni în care tata să nu fi săpat vreo fântână. În viaţa lui, a săpat peste 800 de fântâni. Era meşter în toate, a construit case, a meşterit uşi, ferestre, mobilă, a făcut pictură murală”, povesteşte despre tatăl său, Dumitru Elenciuc din Marcăuţi, Briceni, Niculina Elenciuc-Tcacenco, meşter popular, profesoară de arta decorativă şi istoria artelor la şcoala de Arte „Alexei Stârcea” din Chişinău.
Om simplu cu mâini de aur
„De la el am darul de a crea şi de la mama Xenia. Mama ţesea cergi, lăicere, păretare, ţoluri”, povesteşte profesoara despre cei care i-au dat viaţă. Mama sa, 90 de ani, o îndeamnă să ne spună că are şi numele Elenciuc, ca să-l scriem în ziar.
A început a broda, a croşeta de prin clasa a şasea. „Şi acum ţin minte cum tata venea alături de mine şi îmi sugera ce culori să aleg pentru lucrările mele. Era un om simplu, dar cu mâini de aur. A avut şi mulţi ucenici. A furat meseria de la un evreu de la Briceni”, deapănă firul amintirilor fiica fostului fântânar.
Omul, locul şi timpul
După absolvirea şcolii medii din sat, a mers la Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii de Stat din Tiraspol. A lucrat 15 ani ca profesor de matematică la Coloniţa, mun. Chişinău. Printre elevi l-a avut şi pe liderul Partidului Liberal, Mihai Ghimpu. „Era în clasa a şasea. I-am predat fizica până într-a noua. Era deştept şi liniştit. La universitate, fratele său, Gheorghe Ghimpu, mi-a predat fizica”, povesteşte femeia.
Un timp n-a meşterit nimic, fiind absorbită de lucrul de la şcoală. Însă vocaţia sa pentru artă şi-o păstra amenajând sălile de clasă.
O prietenă de la Palatul Republican de Creaţie a Copiilor i-a propus să abandoneze ştiinţele exacte pentru artă: „Tu nu eşti pentru fizică şi matematică. Cunoştinţele tale trebuie transmise generaţiilor care vin în urma noastră”.
De la amator la profesionist
Şi-a luat inima în dinţi şi a plecat cu câteva din lucrările sale la Centrul Naţional de Creaţie a Copiilor. Pentru că avea studii de fizică şi matematică, a fost angajată în Secţia Ştiinţifică a copiilor „Viitorul”. Mergea prin diferite localităţi ca să caute copii talentaţi. Însă o măcina în continuare faptul că nu putea crea frumosul pe care îl vedea în jurul său. A avut ocazia de a preda şi în secţia de creaţie a copiilor. Acolo a început a preda broderia, croşeta. Studiind ornamentele populare, a început a privi altfel arta de a broda, croşeta. Mai târziu, a fost numită Şefă a Studioului Etnografic pentru Copii al Centrului Naţional de Creaţie a Copiilor.
Boala goblenului
A deschis secţia de împletire a fibrelor naturale, a avut zece stative. A invitat aici meşteri iscusiţi în arta croşetatului. A învăţat împreună cu copiii multiple tehnici în ţesut, broderie, macromeu. „Cu cinci ani în urmă, de când goblenul e în vogă, m-am îmbolnăvit de frumuseţea pe care o vedeam. Am început a scoate covoarele de pe perete”, arată spre unul din pereţii camerei în care îşi păstrează lucrările realizate în goblen – „Monalisa”, „Cina cea de taină” ş.a. La aceste lucrări a lucrat ani de zile.
Valori rezistente în timp
Nu se odinheşte niciun minut. Este şi acum membru al clubului „Curcubeu”, care adună peste 50 de meşteri populari. Aici şi-a dat frâu liber imaginaţiei. Învaţă pe oricine vrea să înveţe arta croşetării, brodării, ţesutului. A participat la diferite expoziţii naţionale în Marea Britanie, Grecia, Franţa, Bulgaria, România, Ucraina, Letonia, Belarus unde a fost apreciată. Lucrările au fost vândute cu duiumul. „Din Grecia m-am întors fără nicio lucrare”, îşi aminteşte Niculina Elenciuc-Tcacenco.
În cadrul expoziţiilor din R. Moldova, a prezentat peste o sută de lucrări – feţe de masă, goblenuri, prosoape, covoraşe – ce prezintă motive tradiţionale. O lucrare la care ţine enorm este alfabetul latin, fiecare literă prezentând un anumit tip de broderie.
Şi acum, la 70 de ani, este profesoară la şcoala de Arte „Alexei Stârcea” din Chişinău. Predă arta decorativă şi istoria artelor. „Fiecare faţă de masă brodată, croşetată de mine, este unică, deşi unele elemente le iau din diverse reviste internaţionale”, spune meşterul popular.
