Primul portal de promovare a artei si culturii în Moldova

Uniunea Artiştilor Plastici


Cum vezi frunzele prin ochii unui pictor?

Rătăcesc singură pe străzile îngălbenite de frunzele copacilor care rămîn din ce in ce mai goi şi mai trişti. Aceste frunze care par moarte sub picioarele trecătorilor, au devenit sursa de inspiraţie pentru mulţi oameni de artă. În acest moment, arunc o privire in jur pentru a înţelege unde mă aflu şi, spre surprinderea mea, observ că nu sunt departe de Centrul Expoziţional ”Constantin Brîncuşi”. Intru fără a mai sta mult pe gînduri.
Din multitudinea de uşi care se deschid din holul larg, o aleg pe cea prin care văd cîteva tablouri atîrnate de pereţi. Nu atrag nici o atenţie doamnelor de la recepţie sau celorlalţi oameni care roiesc prin hol, ci merg direct spre sala în care este organizată o expoziţie de pictură. O mulţime de tablouri mă privesc din toate părţile. Sala spaţioasă nu este împodobită cu nimic altceva decît cu picturile care tronează graţios pe pereţii albi. Mă simt singură şi pierdută în această încapere rece la prima vedere, care capătă viaţă şi lumină de la energia pe care o reflectă fiecare tablou.
Mă apropii insinctiv de un tablou din dreapta. Este un colţ rupt din toamna de afară, care imediat mă duce cu gîndul la toamnele copilăriei, petrecute la bunei: fără griji şi probleme, doar cu mere şi nuci coapte, cu struguri dulci din grădina plină de zîmbetele gingaşe ale nepoţilor, cu poveştile bunelului la gura sobei. Toate aceste amintiri, care-mi aduc un surîs calm pe faţă, sunt trezite în sufletul meu de acest tablou pe care-l am în faţă şi de la care nu-mi pot lua ochii. Nu credeam vreodată ca toamna viu colorată de afară ar putea fi atît de frumos redată pe o pînză albă pe care au fost aranjate cu măiestrie doar culorile gri, negru şi maro. Pe lăngă aceste culori, realizarea unei asemenea picturi mai necesită mult talent, inspiraţie şi muncă. Sunt intrigată să aflu cine este autorul acestei expoziţii. Pe o placuţă mică de lîngă tablou citesc: Valentina Rusu-Ciobanu. Acum înţeleg secretul.
Această expoziţie vine să încununeze munca de o viaţa a unei artiste cum nu au mai fost altele. Am acum în faţa mea 90 de ani dedicaţi artei. Micuţă, batrînă, dar cu o uimitoare prezenţă de spirit, a avut puterea de a participa la deschiderea propriei expoziţii, la 13 octombrie. Timp de o săptămînă, admiratorii picturii au ocazia de a se delecta cu o îmbinare inedită de culori, idei şi imagini reunite în aceasta colecţie unică.
Pe lîngă mine trec din ce în ce mai multe persoane care îşi opresc privirile asupra celor mai deosebite picturi din această colecţie. Îmi dau seama că sunt foarte impresionaţi de ceea ce văd pentru că din cînd în cînd atmosfera liniştită a sălii este străbătută de exclamaţiile vizitatorilor: ”Doamne, aceste picturi par a fi atît de reale. Nu am mai vгzut niciodată nişte ochi atît de expresivi, îndeosebi în picturi.”
Printre vizitatori, observ şi o faţă cunoscută. Este pictorul Dumitru Peicev. Îmi vede privirea aţintită asupra tabloului „Invitaţie la horă” şi se apropie. „În ţara noastră, acum, nimeni nu mai poate picta aşa cum pictează Valentina Rusu Ciobanu” îmi spune el cu regret în glas schiţînd un zîmbet cald. „Are cîteva lucrări executate fără a utiliza culorile vii, ceea ce este foarte greu de realizat. Apoi trece la „Prietenie”, „Tinereţe”,”Dragoste”, „Copii”, pe care le-a înviorat cu nuanţe de roşu, albastru, galben verde” îmi explică Maestrul.
Îmi continui drumul prin acest labirint de picturi. În multe dintre ele descopăr elemente ale naturii statice. Pare a fi ceva tradiţional şi uşor de realizat. Şi totuşi, ele sunt total deosebite de ceea ce sunt eu obişnuită să văd: sunt flori vii, sunt copii care merg, sunt oameni care dansează şi zîmbesc, sunt copaci care îşi leagănă crengile. Este o adevarată artă să poţi picta aceşti ochi închişi care par atît de reali, să redai aceste buze atît de expresive şi frumos conturate fără a utiliza nici măcar o picătura de roz.
Văd picturi din anii 1950, 1960, atunci cînd pictoriţa noastră avea doar 30 de ani. Pe exemplul Valentinei Rusu - Ciobanu, putem reconstrui traiectoria de dezvotare a picturii basarabene pentru că ea este o carte deschisă de evoluţie a artelor plastice.
O pereche de ochi, cu un licăr neobişnuit. Înmărmuresc în faţa portretului unei femei de la ţară. Are Valentina Rusu- Ciobanu un mod aparte, cu totul deosebit, de a transpune pe pînza albă doi ochi. Nici în realitate nu am văzut ochi mai frumoşi, mai gingaşi şi mai cuceritori. Simt şi acum că mă urmăreşte privirea lor vie şi dătătoare de viaţă.
Multe tablouri fac parte din Colecţia Muzeului Naţional de Artă care, în urmă cu 5 ani a găzduit o expoziţie a acestei mari pictoriţe. Mă cutremur şi mă minunez cînd ajung în faţa altei picturi şi o găsesc mult mai frumoasă decît precedenta.
După ce am făcut înconjurul întregii săli şi am admirat toate picturile, nu am putut să plec fără a parcurge încă o dată acelaşi drum. De aceasta dată, am descoperit lucruri şi mai interesante, am observat detalii pe care le trecusem cu vederea. Acum sunt sigură că dacă aş putea merge încă de zece ori pe lîngă aceste picturi, de fiecare dată voi descoperi ceva nou, mult mai frumos, mult mai subtil.
Ies din sala de expoziţii şi-mi dau seama că am uitat unde mă pornisem de fapt. Văd iarăşi sub picioare frunzele îngălbenite şi fără viaţă, dar de această dată îmi par chiar mai vii decît atunci cînd erau verzi pe copac. Asta pentru că ştiu că unele dintre ele vor fi pictate cîndva, de către cineva şi aşa vor deveni nemuritoare...

 

ANNA Casian – Musteaţă

www.anacasian.blogspot.com

Partenerii nostri: