Primul portal de promovare a artei si culturii în Moldova

Articole noi


”Cine poate ţine un dialog în limbajul copilului e o nobleţe suplimentară”

Artinfinit.md îți prezintă un Interviu cu Iulian Filip, poet.

 

- Sunteţi considerat ca fiind poetul copiilor, ce se întîmplă, de fapt, în conştiinţa scriitorului pentru copii? Este cumva un dialog între eul-copil şi eul-matur?
I.F. – Da, doar de la început. Unii mă ’’poriclesc’’ poetul copiilor. Cît de rău e lucrul acesta sau cît e de neserios – nu ştiu. În cartea duplex Puţinul m(eu) intri în poeziile mele pentru maturi, dacă o răsuceşti e altă copertă, Urmele frumoase, poezie pentru copii. Am formula asta duplex, poezii pentru copii şi poezii pentru maturi, am proză pentru copii şi proză pentru maturi, am teatru pentru cei mari şi pentru cei mici, am publicistică în care atrag problemele filosofice. Cine poate comunica, cine poate ţine un dialog în limbajul aparte a copilului e o nobleţe suplimentară. Îmi place acest univers, aceşti copii, dacă le este interesant se întreţin cu tine, dacă nu - se întorc la jucăriile lor, la televizor şi calculator. Nu au nici o treabă, te taxează imediat.

 

- În literatura pentru copii se accentuează funcţia educativ-formativă. Atunci cînd scrieţi pentru copii, alegeţi personajele, tematica?
I.F. – Actul creaţiei nu se declanşează programatic, adică ştii că trebuie să ai şi această funcţie educaţională. Pornesc pe de o parte de la acest miracol şi noi aici suntem asemănători creatorului, cînd avem aceste momente de creaţie, adică se declanşează o anumită stare de spirit în care te joci în cuvinte, ca copiii. Atunci cînd eşti la final vezi că are şi acest vector educaţional. Şi e bine. Dacă te mobilizezi, nu e o inspiraţie în stare, trebuie să provoci venirea acesteia. Uneori eşti în postura copilului de la grădiniţă sau chiar mai mic, ori abia te bîlbîi, alteori eşti într-o stare asemănătoare lui Socrate.

 

- E un joc cumva de cuvinte adresate copiilor, dar care vine cu un mesaj ascuns pentru maturi?
I.F. – Totdeauna cînd mă întreţin cu copii încerc să continui jocurile lor. Fiica mea se căznea într-un timp cu ţînţarii cînd era mică, şi să vezi cum mi-a oferit un camerton, mi-a dat o tonalitate,
«Vai Vai ce mă mai doare / Unde m-au muşcat ţînţarii.»
Şi eu am continuat cu: «Vai Vai ce mă mai doare / Unde m-au muşcat ţînţarii/ Dar ţînţarii m-au muşcat/Unde nu prea m-am spălat./ Ici murdar şi aici murdar, Un ţînţar şi alt ţînţar/ Tare m-am mai săturat/De ţînţari şi de spălat.»
Te joci, îi demonstrezi copilului că totul e posibil. Această raţiune o au şi întîlnirile şi prezentările de cărţi. Un copil are o anumită relaţie cu cartea atunci cînd nu-nţelege cum se face. Ca autor de cuvinte îţi doreşti la un moment dat să nu semeni cu nimeni. Deşi îţi place Vieru, Eminescu, Beaudelaire, vrei ca lumea să nu te confunde. Deci, e o anumită etapă. Îmbrac această carte a mea într-o copertă care să sugereze din start ceva foarte deosebit.

 

- Aţi scris un şir de volume de cărţi pentru copii şi în multe dintre ele găsim piese de teatru, cîntece pentru copii, jocuri, poezii. Este cumva Iulian Filip poetul pedagog?
I.F. - Eu cred că sunt înainte de toate pedagog şi nu de asta că am Diploma de la «Alecu Russo», dar am acest simţ al dialogului, al comunicării, al auditoriului. Eu nu suport la întîlniri că nu-l pot prinde iată şi pe copilul cela din colţ. Deci mă concentrez anume la acel care nu-l pot prinde. De ce? Iar aici vorbeşte deja pedagogul Iulian Filip.

 

- Plăcinţele cu mărar anul acesta împlineşte 35 de ani. Care este istoria acestei poezii?
I.F. – Istoria acestei poezii e legată de feciorul meu Adrian, care avea 5 ani şi era grijuliu pentru Revelion. Era toamnă şi eram cu el în parcul Catedralei. Adrian imi spunea că vrea să devină muşchetar. A înţeles el mai apoi că pentru a deveni muşchetar e nevoie ca atunci cînd deschide gura să zică nişte cuvinte mari. Şi el mi-a zis să-i fac nişte cuvinte. A fost ca o comandă. Poezia mi-a venit parcă de la Catedrală...
E o aniversare care mi-a oferit cîteva plăceri deosebite. La Biblioteca Ion Creangă au fost lansate două concursuri, unul de eseuri, în care trebuia să fie relatat ce sunt de fapt Plăcinţelele cu mărar şi altul de desene. Au fost făcute totalurile şi copii au obţinut diplome.

 

- În cadrul Salonului de Carte pentru Copii aţi fost premiat pentru Cel mai bun eseu şi cea mai bună ilustraţie la poezia Plăcinţele cu mărar. Cum s-a petrecut acest moment?
I.F. – Acest premiu şi menţiuni pentru concursuri au fost oferite de un juriu condus de academicianul Mihai Cimpoi. Eu m-am învrednicit de premiul Grigore Vieru şi atunci cînd am primit acest premiu mi-am zis că mă simt onorat să mă aflu între două chipuri frumoase – eseul şi ilustraţia.

 

- Pe lîngă aceasta, aţi mai fost premiat şi pentru Cel mai bun eseu despre antologia poeziilor de dragoste Luna-i una. Un titlu elegant şi romantic. Este cumva acest volum un jurnal sufletesc?
I.F. – E o antologie a poeziilor mele de dragoste, adică din toate poeziile de dragoste pe care le am, le- am selectat pe cele care îmi plac mai mult şi le-am inclus anume în acest volum. Fiece poezie are şi o pictură de-a mea. Pe baza acestei antologii s-a anunţat un concurs de poezii de dragoste. Sunt nespus de fericit că am reuşit să realizez acest proiect care deja are succese.

 

- Ştim că v-aţi denumit atelierul de lucru Casa greierului. De unde acest nume? Este locul inspiraţiei, unde vine şi muza?
I.F. – Casa greierului cred că are deja faimă cu numele acesta. Acolo îmi este clapa, pianul, culorile, scrisul, jumătate din bibliotecă. Vin aici pictori, poeţi, literari. De ce Casa Greierului? Am o piesă pentru copii, care se cheamă Replica dezastruoasei fabule Greierul şi Furnica. Muza nu e numai una şi nu e numai acolo. Eu sunt greierul, muzele se rotesc astfel în jurul meu.

 

- Care este starea actuală a literaturii pentru copii în Republica Moldova?
I.F. – Eu cunosc cîteva literaturi contemporane, e ceva specific, Suedia – o mulţime de scriitori care scriu pentru copii, literatura rusă - de la Ciucovski la vale. Iată că literatura basarabeană, graţie lui Creangă, a pus la lucru mai mulţi scriitori. Situaţia e una echilibrată. A scrie pentru copii pe cît ar părea de uşor, nu e aşa, - necesită o privire aparte.

 

- Recent aţi publicat cartea cu două feţe, cum o numiţi dvs. Vorbiţi-ne despre ea.
I.F. – Cred că am ajuns la o etapă cînd trebuia să-mi fac regulă în cîte mi s-au întîmplat. Anume această carte e o antologie a lui Iulian Filip. Am ilustrat grafica mea, fotografii cu fii mei, momente frumoase ale vieţii. Cartea are două feţe, Puţinul m(eu) - poezii dedicate maturilor şi Urmele frumoase - poezii pentru copii.

 

 

Anna CASIAN-MUSTEAŢĂ, Diana ISTRATI

www.anacasian.blogspot.com

Partenerii nostri: