Poezie şi Proză
Dumitru Matcovschi s-a născut la 20 octombrie 1939, satul Vadul-Rașcov, județul Soroca, în prezent raionul Șoldănești. A decedat la 26 iunie 2013, Chișinău. A fost un poet, prozator, academician, publicist și dramaturgdin Republica Moldova, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei.Este recunoscut în critica literară pe plan internațional și reprezintă un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia.
BUNĂ DIMINEAŢA, MOARTE
Eu tresar, eu mai tresar:
bate ora, bate clipa
Un Luceafar solitar
si un huhurez ce tipa
Eu tresar, eu mai tresar.
Eu respir, eu mai respir:
vorbele ingan, greoaie
Omenirea cimitir.
Latra-n ploaie o potaie.
Eu respir, eu mai respir.
Eu mai sunt, eu inca sunt.
Singur in singuratate,
de pacate ma ascund
si ma narui in pacate.
Eu mai sunt, eu inca sunt.
Eu te strig (auzi?) te strig.
Generos, Batranul Marte
ploua stele: pic-pic-pic,
plua-n pagina de carte
Eu te strig (auzi?) te strig.
Eu traiesc, eu mai traiesc,
sunt aici si sunt departe,
cresc din viata si descresc:
buna dimineata, Moarte!
Eu traiesc, eu mai traiesc!
Si mucoasa lumanare
sfaraind seul si-l arde
CHRISTOS A ÎNVIAT
Mi-e dor, mi-e tare dor de-o primavara
O salcie, o gura de cismea,
un ied si o iedita, si o seara
cu blond luceafar si cu pui de stea.
De peste ani, din toamna brumarie,
as reveni, cocor intarziat,
in sat, acasa, in copilarie,
de unde altadata am plecat.
Ah, verdele de iarba, ca ma doare!
Si murmura cismeaua argintiu,
si muguri de cornite iedul are,
si nu e nici devreme, nici tarziu
Floriile-au trecut. Adie-a paste.
Inaltatoare clopotele bat.
Si, tanara, eternitatea naste
cu denii, cu Christos a inviat.
Ramane Mai ramane sarbatoare
copilaria insula-n ocean
Si valuri, valuri, valuri calatoare
lovesc in ea, in insula, dusman.
Mi-e dor. Dar nu (o, nu) de-o floarea-albastra
care demult-demult s-a scuturat.
Mi-e dor, mi-e tare dor de casa noastra,
cea de pe mal de Nistru, de la Vad.
