Primul portal de promovare a artei si culturii în Moldova

Istoria


Balada “Miorița” - capodopera folclorului literar românesc

Literatura populară este o parte semnificativă a folclorului românesc. Primul care a cules şi publicat literatură populară a fost  poetul Vasile Alecsandri în culegerea "Poezii populare. Balade:(Cântece bătrâneşti)" din 1852, al cărui moto a devenit celebru:"Românul e nîscut poet". Putem include in literatura populară  basmele și legendele. În arta populară, un loc însemnat îl ocupă și teatrul. Totuși,  cel mai important gen al literaturii populare rămâne a fi balada.

Balada este un gen literar popular cu adânci rădăcini la noi. Balada (lat. ballare, pe filieră provensală, ballada – „dans“ / „cântec“; cf. fr. ballade) este o specie a genului epic înfățișându-se ca un amplu poem narativ, fără a exclude și unele accente lirice, unde, în general, se proiectează un eveniment eroic, având protagoniști, fie din timpuri istorice, fie din vremuri legendare, mitice, sau fantastice, fie din realitatea imediată.

În literatura română, specia este multimilenar și bogat reprezentată atât în sfera oralității – Pe-o Gură de Rai / Miorița (cu peste 1600 de variante; cele din Crișana – Ieste-un munte cu oi multe, Sântu-și trei păcurărași etc. – au conservat elementele de ceremonial / ritual eroic-funerar ce de-aproape șase milenii se datează în spațiul Daciei / Dacoromâniei – arheologic și cu C14 –, încă din orizontul cultural / civilizatoriu al anului 3400 î. H. – cf. Ion Pachia Tatomirescu, Istoria religiilor, vol. I, Timișoara, Editura Aethicus, 2001, p. 222), Meșterul Manole (conservând mitul fundamental pelasgo-thraco-dacic, sau dacoromânesc, al jertfei zidirii, atestat arheologic în Dacia / Dacoromânia, de-aproape șapte milenii, mai exact, din orizontul anului 4950 î. H.), Soarele și Luna, Toma Alimoș , Corbea, Iancu Jianu, Radu Calomfirescu, Pintea Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Ghiță Cătănuță etc. –, cât și în sfera cultă – Andrii Popa de Vasile Alecsandri, Nunta Zamfirei de George Coșbuc, Pintea de Șt O. Iosif, Rică de Miron Radu Paraschivescu, Balada trupului care s-a frânt pe roată de Radu Gyr, Mistrețul cu colți de argint de Ștefan Augustin Doinaș, Moartea căprioarei de Nicolae Labiș, Balada neîncolțită de Nichita Stănescu, Jiana de Ion Pachia Tatomirescu, Balada lui Ion de Octavian Blaga etc. / ș.a.

Cea mai cunoscută baladă este Balada “Miorița”, fiind considerată o capodoperă a folclorului literar românesc, George Calinescu considerând-o, alaturi de “Traian și Dochița”, “Zburătorul” și “Meșterul Manole”, unul dintre miturile fundamentale ale românilor. “Miorița” face parte din ciclul celor mai vechi producții populare românești, numite de specialiști “repertoriul păstoresc”.

 

Anna Casian-Musteață

 

Miorița  

Pe-un picior de plaiu,
Pe-o gura de raiu,
Iata vin in cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobanei
Unu-i Moldovean
Unu-i Ungurean
Si unu-i Vrancean.

Iar cel Ungurean,
Si cu cel Vrancean,
Mari se vorbira,
Ei se sfatuira
Pe l'apus de soare
Ca sa mi-l omoare
Pe cel Moldovan
Ca-i mai ortoman
S'are oi mai multe,
Mindre si cornute,
Si cai invatati
Si cini mai barbati!...

Dar cea Miorita
Cu lina plavita
De trei zile'ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.

- Miorita laie,
Laie, bucalaie,
De trei zile'ncoace
Gura nu-ti mai tace!
Ori iarba nu-ti place,
Ori esti bolnavioara,
Draguta Mioara?

- Dragutule bace!
Da-ti oile'ncoace
La negru zavoi,
Ca-i iarba de noi
Si umbra de voi.
Stapine, stapine,
Iti cheama s'un cine
Cel mai barbatesc
Si cel mai fratesc,

Ca l'apus de soare
Vreau sa mi te-omoare
Baciul Ungurean
Si cu cel Vrancean!
- Oita birsana,
De esti nazdravana
Si de-a fi sa mor
In cimp de mohor,
Sa spui lui Vrancean
Si lui Ungurean
Ca sa ma ingroape
Aice pe- aproape
In strunga de oi,
Sa fiu tot cu voi;
In dosul stinii,
Sa-mi aud cinii,
Aste sa le spui,

Iar la cap sa-mi pui
Fluieras de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieras de os,
Mult zice duios!
Fluieras de soc,
Mult zice cu foc!
Vintul cind a bate
Prin ele-a razbate,
S'oile s'or stringe
Pe mine m'or plinge
Cu lacrimi de singe!
Iar tu de omor
Sa nu le spui lor.
Sa le spui curat
Ca m'am insurat
Cu-o mindra craiasa,
A lumei mireasa;
Ca la nunta mea
A cazut o stea;
Soarele si luna
Mi-au tinut cununa;
Brazi si paltinasi
I-am avut nuntasi;
Preoti, muntii mari,
Paseri, lautari,
Pasarele mii,
Si stele faclii!

Iar daca-i zarii,
Daca-i intilnii
Maicuta batrina
Cu briul de lina,
Din ochi lacrimind,
Pe culmi alergind,
Pe toti intrebind
Si la toti zicind:

Cine-au cunoscut,
Cine mi-au vazut
Mindru ciobanel
Tras printr'un inel?
Fetisoara lui,
Spuma laptelui;
Mustetioara lui,
Spicul griului;
Perisorul lui,
Peana corbului;
Ochisorii lui,
Mura cimpului!...

Tu Mioara mea,
Sa te'nduri de ea
Si-i spune curat
Ca m'am insurat
Cu-o fata de crai,
Pe-o gura de rai.

Iar la cea maicuta
Sa nu spui, draguta,
Ca la nunta mea
A cazut o stea,
C'am avut nuntasi
Brazi si paltinasi,
Preoti, muntii mari,
Paseri, lautari,
Pasarele mii,
Si stele faclii!...

Partenerii nostri: