Primul portal de promovare a artei si culturii în Moldova

Uniunea Teatrală


„Omul cel Bun din Sîciuan” – salvarea noastră este comuniunea armonioasă

Poeta, cantautoarea și jurnalista Diana Zlatan debutează în calitate de membru al echipei de creație a Primului Portal de Promovare a Artei și Culturii în Moldova - artinfinit.md!

Reportaj trecut prin filtrul inimii:

„Omul cel Bun din Sîciuan” – salvarea noastră este comuniunea armonioasă


Să încerc inițial a reda, prin apelare la genul liric, impactul celor văzute, auzite, contemplate și sistematizate:



Poezia

„Pâine de la...spectacol”

Teatrul îmi perindă scene

Cu tine în ele.

Actori rebeli

Mă simt cu ei.

Dansul sacadat

M-a înveșmântat

Cu scutul bunătății

Și al purității.

Finalul supranatural

E trist, privind real,

Dar e sublimă Viața

De dincolo, măreața.

Zei cred în oameni

Și oamenii – în zei,

Numai că prin fapte

Nevinovate

Doar unii nu-s atei

Pe drum, fiica mă-ntreabă:

Rămânem bune, mamă?___Diana Zlatan, martie 2013___


        Să elucidez și unele repere, prin prisma gândurilor și trăirilor proprii, în virtutea obișniuinței de a face jurnalism în domeniul culturii:

        Multe și controversate adevăruri. Strict la subiect - două bine conturate extreme care rivalizează în a cuceri adepții esenței cât privește modus vivendi... al muritorilor ... Și toate acestea, pe fundalul unor condiții de viață inumane, demoralizatoare într-atât, încât, Zeii, în căutarea unui om bun, cutreieră descurajați, oraș după oraș, ca să recunoască, în cadrul uneia dintre primele scene: „Se pare că nu e deloc ușor să găsești un om bun”. Oricum, spectacolul parcă ar anunța voalat minunea descoperirii unui asemenea om, prin următoarea replică: „Să mai avem răbdare”. Copleșiți de atmosfera vie creată în scenă, testăm și noi, spectatorii, propria răbdare în căutarea unui caz, fie și unic, straniu, nejustificat, poate, dar a unui caz de viață (interesant, ce istorie și final are?) a unui om bun.

         Coregrafia accentuează starea de spirit generală: dansatori parcă excentrici, parcă debusolați, dar... totuși... „căliți” de viață și înarmați cu „regulile de joc” întru supraviețuire, căci și acest scop pare a fi unul suprasolicitant și uneori irealizabil...

         Or, frumoasa Șen-De, personajul central al piesei, plătește prin a se preta, dar astfel, supraviețuiește eroic și, conștientizând prețul adevărat al unei vieți de om, precum și din multă Bunătate, salvează un tânăr de la suicid, care nu reușește să ajungă aviator, deși, de mic, a făcut tot posibilul pentru aceasta. „Un aviator trebuie să zboare, cel puțin unul să se ridice deasupra mizeriei”, exclamă luptătoarea eroină, decisă, inițial, să riște cu propriul destin pentru a asigura zborul tânărului slab de fire, de care Șen-De se mai și îndrăgostește...

         Nunta ni se arată în scenă: cel puțin haina ridicol de nepotrivită a mirelui, creată cu atitudine și stil, ca de altfel și celelalte costume care contribuie la o și mai bună receptivitate din partea publicului în identificarea esențelor scrise, regizate, jucate, plânse mut sau prin câteva lacrimi pe care unii hipersensibili oricum nu le-ar putea ascunde...

         Bine, Șen-De se vede constrânsă să arunce din suflet, ca pe voalul de mireasă abia fixat, visul la o dragoste fericită, în chiar ziua nunții sale, pedepsită de Iang Sun, aviatorul fără avion,  pentru că este o „mărginită”, în opinia lui și a mamei sale care permanent îl „alimentează” cu cinismul și așa omniprezent pe meleagurile respective.

         Așadar, frumoasa și amar de Buna Șen-De „nu a izbutit în dragoste pentru că a ascultat de porunca „Iubește-ți aproapele”, astfel fiind prea Bună pentru această lume”, conchid personajele din piesa-parabolă.

         Ce i s-o fi întâmplat eroinei, de apare în final purtând o rochie albă-dalbă, amintind de puritatea sufletului ei, ar fi prea trist să dăm verdictul spre care ne împinge logica spectacolului și de ce nu, a vieții actuale? Mai bine e să privim global această misiune de om Bun, continuată de copilul care ne înduioșează și pe noi, și pe actorii din scenele dansante. Inocența copilului, legătura sa eternă cu divina mamă Șen-De, dezarmează extrema răului și a indiferenței chiar și judecând după chipurile înseninate de revelația conștientizării sensului vieții, revelație care răpește substanțial din intensitatea ritmului mișcărilor personajelor de fundal...

 

         Să lecturăm acum și recenzia profesionist formulată de organizatorii spectacolului “Omul cel bun din Sîciuan”:

„Piesa conturează o viziune morală prin mijlocirea unor legende chineze şi realităţii din China, intrată în sfera capitalismului: o bunătate, care se apără tocmai pentru a afirma această valoare şi a nu-i vedea anulate efectele. Eroina piesei, tânăra Şen-De, binecuvântată de zei pentru că i-a găzduit cu generozitate, este silită să-şi dedubleze firea pentru a se feri de exploatare chiar şi din partea celui care ar trebui să-i fie ataşat şi recunoscător pentru fapta bună şi care dimpotrivă, o decepţionează. Astfel, zeii o înştiinţează că măcar o zi pe săptămână în loc să fie bun, omul trebuie să fie vigilent. Povestea duioasă şi ironică într-o Chină de fantezie ca la Carlo Gozzi ajunge prin durerea, tulburarea, încrederea şi speranţa eroinei la un apolog făţiş, dar nu mai puţin convingător şi substanţial în adevărul său. Conturul subtil al figurilor nu împiedică reprezentarea cruzimii egoismelor, amărăciunea unor constatări obiective asupra caracterului omului”.

 

Dacă mai publicăm și informațiile despre echipa de creație, considerăm că ne facem munca la nivelul așteptărilor Dvs, dragii noștri vizitatori ai portalului artinfinit.md! 


Echipa de Creaţie la spectacolul „Omul cel bun din Sîciuan” după B.Brecht:

 

Regie                                       - Boris Focşa

Expresie corporală şi

selecţie muzicală                  - Victoria Bucun

Scenografie                      - Adrian Suruceanu

Costume                             - Vitalie Vasilachi

DISTRIBUŢIE:

Vang – sacagiu                                                         - Iulian Ursu, Vlad Isac

Şen De ( tot ea, travestită  în verişorul Şui Ta )                          - Stela Focşa

Iang Sun - aviator fără slujbă                                                 - Dumitru Acriş

Doamna Iang                                                                            - Nina Doni

Primul Zeu                                                                       - Avelin Tabarcea

Al doilea Zeu                                                               - Veaceslav Mereuţă

Costumul                                                          - Vlad Isac, Croitoru Ruslan

Văduva Şin                                                                     - Tatiana Băcescu

Mi Tsu - proprietăreasă                                                             -  Ana Rusu

Şu Fu - bărbier                                                                   - Sergiu Plîngău

Copilul din vis                                                                        - Nicoli Focşa

Familia din 8 persoane:

Tâmplarul Lin To, Poliţistul, Negustorul de covoare, Soţia negustorului, Chelnerul, Şomerul:

Croitoru Ruslan, Rodica Mereuţă, Tatiana Corsan, Viorica Severin, Gheorghe Popescu, Natalia Iacovlev, Diana Mititelu, Oleg Macovei, Natalia Macovei, Alexandru Catana.

 

Piesa a fost jucată în premieră la 14 martie 2004. Teatrul „Luceafărul” a participat cu acest spectacol la Festivalul Internațional de Teatru Experimental din Cairo (Egypt) în perioada 10-20 octombrie 2010. Succesul a fost evident: Teatrul a obținut Premiul pentru cel mai bun regizor și Premiul pentru cea mai bună performanță a unei trupe. Astfel, Republicii Moldova i-au revenit 2 din cele 8 premii acordate în cadrul acestui festival competitiv. 


Partenerii nostri: