Uniunea Arhitecţilor
Este numit şi Diavolul din Tasmania. “Omul gândeşte că poate fi mai tare decât hazardul”, preciza artistul Christian Boltanski. Miliardarul australian David Walsh a făcut senzaţie în ianuarie 2010, atunci când a cumpărat opera lui Boltanski. După această dată şi până la moartea sa, artistul francez este filmat în permanenţă în atelierul său şi imaginile sunt retransmise, în direct, în muzeul subteran, ”Mona”, al omului de afaceri australian. Reflectând fidelitatea personalităţii comanditarilor, acest muzeu ce poartă inscripţia unui nume şi a unei colecţii, uneori cu umor, alteori cu dragoste sau cu fantezie… După deschidere, în 2011, Muzeul a devenit o atracţie turistică majoră şi simbolul renaşterii Tasmaniei. Un proiect de 80 de milioane de euro, imaginat de David Walsh.
Poţi să-ţi imaginezi, la bordul râului Derwent, un domeniu privat numit “Moorilla”, cu restaurante, vii şi pavilioane de locuit. În spatele unui zid de beton şi sticlă se află un muzeu pe o colină cu trei etaje, şi cu alte domenii subterane, înglobând peste 6.000 de metri pătraţi de expoziţie.
David Walsh şi-a supranumit muzeul un “Disneyland subversiv pentru adulţi”. O rampă tunel de 17 metri lungime permite de a intra înăuntru, în spaţiile labirintice. David Walsh expune peste 2.000 de piese din colecţia sa în trei etape: arta antică cu mumiile egiptene, mozaicurile romane şi monedele greceşti.
Imaginaţi-vă cum această insulă foarte muntoasă poate fi măturată de vânturi.
Acest strălucit colecţionar şi-a construit averea punând la punct formule matematice pentru a câştiga la cazino şi la curse. Cu şase ani în urmă, s-a hotărât să-şi construiască pe domeniul său un muzeu pe care l-a numit un “Disneyland subversiv” sau un “templu al laicităţii”. Desenat de arhitectul australian Nonda Katsalidis, “Mona” se desfăşoară pe trei niveluri în subsol, săpate în faleză, la câţiva metri deasupra nivelului mării. Un proiect titanic pentru care s-au excavat 60.000 de tone de piatră şi de pământ. Rezultatul îţi taie respiraţia şi este mai aproape de o experienţă extremă decât de un muzeu clasic. Pentru a-l descoperi trebuie să cobori o rampă-tunel şi să urmezi un şir de săli labirintice.
O juxtapunere halucinantă de artă contemporană, de mumii egiptene şi mozaicuri romane. Un scurtcircuit temporal, o odă adusă morţii şi sexului. Se găsesc acolo toate sculpturile pe care Anselm Kiefer le-a realizat pentru “Monumenta” în 2007, toaletele colectivului Gelitin, care permit vizitatorului să-şi contemple sfincterul în acţiune, caii morţi ai Berlinalei “De Bruyckere” sau instalaţia de 6.000 de cărţi albe a lui Wilfredo Prieto.
Clou-ul acestui adevărat spectacol este o versiune remasterizată a piesei “Cloaca” a lui Wim Delvoye. Între patos şi deriziune, umor şi poezie, mulţimea se înghesuie să asiste la show. Pentru că timpul este limitat. “Mona este programat să se autodistrugă. În cincizeci de ani, dacă nu fac nimic, muzeul va dispărea sub valuri”, a afirmat David Walsh.
Artinfinit.md
