Stil
Se crede ca primii "germeni" ai modei au aparut in Egiptul antic, odata cu aparitia luxului si elegantei vestimentare de la curtea faraonilor.
Desi oamenii, si mai ales femeile, au fost interesati de haine si moda de mii de ani, industria respectiva a inceput sa capete forma abia in jurul anilor 1850. Inainte de 1850, circa 70% din haine erau cusute de mana, chiar de catre cei care le purtau. Imbracamintea era un produs ca oricare altul, iar calitatea sa depindea de talentul croitoresei.
In civilizatiile stravechi, hainele n-aveau scopul de a acoperi partile "rusinoase" ale corpului, ci de a tine cat de cat de cald. In unele culturi, hainele aveau rolul de a-i apara de farmece pe cei ce le purtau, pe cand in altele serveau ca simple podoabe.
Primul material folosit pentru haine era un amestec de scoarta, bumbac si canepa.
Fibrele de origine animala au fost folosite abia din perioada neolitica de catre anumite culturi care, spre deosebire de stramosi, au fost in stare sa formeze comunitati pe langa care puteau creste oi si unde-si puteau construi razboaie de tesut.
Egiptul Antic
Egiptenii purtau doar una sau doua piese mari de imbracaminte infasurate pe corp in diferite moduri. Atat barbatii cat si femeile din Egipt purtau tunici cusute pe masura potrivita, care semanau cu un tricou lung care ajungea pana la genunchi (pentru barbati) sau pana la glezne (pentru femei).
Tunicile erau de obicei fabricate din in si de cele mai multe ori erau de culoare alba. Cei mai multi egipteni nu par sa isi fi acoperit capetele cu niciun fel de articol de vestimentatie. Deseori umblau cu picioarele goale, dar uneori purtau sandale din piele.
Climatul egiptean a favorizat imbracamintea usoara facuta din fibre vegetale, predominant panza, iar in timpurile Romane ocazional bumbac, un material de import din India.
Lana era folosita in masura mai mica si rareori de egiptenii bogati. Mici cantitati de matase erau comercializate in estul Mediteranei, posibil pe la a doua jumatate a mileniului II a.c. si resturi de matase au fost gasite in mormintele egiptene.
Pieile de animale, in special de leopard, erau uneori purtate de preoti si calugari in rolul lor de primi slujitori ai lui Dumnezeu. Astfel de vesminte au fost gasite in mormantul lui Tutankhamon si erau frecvent pictate pe peretii mormintelor. Unii regi si regine purtau imbracaminte decorativa ceremoniala cu pene si techini.
Roma Antica
Toga, o haina distinctiva a Romei antice, a fost, probabil, o mantie de sase metri in lungime, care era infasurata in jurul corpului si era, in general, purtata peste o tunica.
Toga era fabricata din lana, iar tunica de sub ea era, de cele multe ori, facuta din panza. Dupa secolul al II-lea i.Hr., toga a fost un articol de imbracaminte purtat exclusiv de barbati si numai cetatenilor romani li sa permitea sa poarte toga.
Toga se baza pe o haina tip rochie folosita de catre un popor nativ, etruscii, care au trait in Italia din anul 1200 i.Hr., desi toga de obicei este asociata cu romanii.
Grecia Antica
Diversitatea hainelor in Grecia Antica poate fi redusa la trei tipuri de imbracaminte: tunica, mantia, hlamida. Toate constau intr-o bucata de stofa drapata dreptunghiulara stransa cu o centura, pe umar cu o agrafa sau un nod. Hainele oamenilor cu rang se deosebeau foarte putin de hainele celor fara rang, doar prin cateva broderii si calitatea materialului si al culorii.
Cel mai des, pentru fabricarea vesmintelor, era folosita lana, iar pentru cei foarte saraci, parul de capra.
Hainele femeilor se deosebeau de cele ale barbatilor doar prin calitatea mai fina, transparenta tesaturilor, culorile mai vii si o ajustare mai cocheta.
Atat femeile cat si barbatii purtau sandale, dar majoritatea populatiei nu folosea incaltaminte. Daca porneau la un drum mai lung, oamenii optau pentru un fel de ghete.
Ca accesorii se intalneau: umbrele, evantaie, posete, sutiene, pieptene, oglinzi, panglici, peruci, depilatoare, parfumuri si coloranti pentru par.
Moda in Evul Mediu
Aici, omenirea cunoaste unul dintre marile momente propulsoare de cultura si civilizatie, datorat Renasterii italiene. Renasterea va fi momentul, iar Italia va fi locul unde vor aparea primele manifestari ale modei. Acest privilegiu este revendicat in acelasi timp de Franta, Spania si Anglia, fiecare pretinzandu-si intaietatea.
Unii autori considera ca momentul aparitiei modei a fost declansat de prima diferentiere a vesmantului barbatilor fata de cel al femeilor.
Este vorba de secolul al XIV-lea, cand costumul barbatilor a devenit mai scurt decat cel al femeilor.
In Europa Evului Mediu au fost la moda tot felul de podoabe pentru cap, ciudate si minunate. Femeile incepusera sa poarte niste palarii inalte, numite "hennin", care semanau cu turlele de biserica. Probabil ca era destul de greu sa intre pe usi, deoarece unele palarii aveau aproape un metru inaltime. Alte palarii aveau forma de coarne de animale. Altele erau ca niste aripi de fluture.
In jurul anului 1700 erau la moda perucile pudrate, alunitele false si rochiile cu crinolina, acestea din urma uneori incredibil de largi.
Talia Empire, o linie ce demarca talia pornind de sub bust, a fost facuta cunoscuta de catre Josephine, sotia lui Napoleon Bonaparte, care, in timpul cat sotul ei a fost imparat, incepand cu anul 1804, a favorizat impunerea stilului "clasic" grecesc si a facut sa revina rochiile stil toga pe care le purtau persoanele pictate pe vasele provenind din perioada respectiva.
Rochiile Empire purtate de femei - la inceputul secolului al XIX-lea - erau adesea la fel de diafane ca toaletele de seara de acum, iar femeile le purtau cu un fel de pantalon din ceva asemanator cu bumbacul care ajungea pana la gambe sau ceva mai jos de genunchi.
La inceputul anului 1800, femeile nu erau singurele interesate sa arate bine.
In aceeasi perioada a aparut dandy-ul, construit dupa modelul lui George 'Beau' Brummell, un domn care insista ca pantalonii sa i se potriveasca la fel de bine ca un al doilea rand de piele si care nu suporta ca vesta sa faca nici macar o cuta. Gulerul unui dandy era asa de inalt si de teapan, ca nu-si putea misca nici gatul.
Anul 1848, supranumit si anul Revolutiei, "forteaza" femeile sa se acopere cat mai mult cu putinta, astfel must have-urile epocii fiind bonetele si fustele lungi, mereu murdare de la taratul de podele.
Pe la jumatatea anilor 1850 apare crinolina sau juponul pe cercuri, care da femeilor o mai mare libertate de miscare.
Mijlocul anului 1870 a adus cu sine o revolutie in moda, date fiind aparitia masinii de cusut si a materialelor sintetice, iar crinolina a fost inlocuita cu "rochia pe corp".
Sfarsitul anilor 1800 a vazut luand amploare fenomenul rochiilor clos. Rochiile erau mai lungi ca oricand, trebuind sa fie tinute in momentul in care se traversa strada, spre exemplu, iar acele robe din dantela brodata erau acum disponibile tuturor, nu numai celor bogati, datorita productiei de masa.
