Uniunea Arhitecţilor
Chişinăuienii au reuşit să obţină rezultate importante în domeniul construcţiei oraşului şi arhitecturii. Statutul de „oraş istoric” obţinut în anul 1986 de capitala Moldovei se datorează centrului său. Cândva, la frontiera acestui cartier se încadra oraşul întreg, iar astăzi numai o parte mică a oraşuluii, înconjurată de un cerc important de clădiri construite în anii ‘60-‘80.
Pe dealurile Chişinăului vechi, din primele construcţii, s-au păstrat bisericile Mazarikiev (1752), Rîşcani (1777) şi Biserica de Bunăvestire (1807). Aceste biserici dispun de un plan comun, aşa-numitul „trei frunze”, care este caracteristic arhitecturii medievale moldoveneşti şi „podul moldovenesc” care se caracterizează prin două niveluri de arci, care menţin cilindrul construcţiei şi cupola.
În anii celui de al doilea război mondial Chişinăul şi-a pierdul fondul său de locuit la 78%. În anii 1947-1949 sub conducerea arhitectorului A. Sciusev a fost elaborat planul general de reconstrucţie şi construcţie a oraşului. La începutul perioadei de restabilire, soluţiile de arhitectură şi volum purtau un caracter de reconstrucţie şi de restaurare. Prima construcţie nouă a oraşului a devenit gara feroviară (1948, arh. L. Ciuprin).
Un eveniment important al anilor de după război a devenit construcţia străzii principale cu clădiri administrative şi case de locuit cu mai multe etaje. Faţadele clădirilor administrative ocupau cartiere întregi. Ele se soluţionau prin porturi de paradă a sistemului de ordin cu menţinerea tradiţiilor clasice a arhitecturii Chişinăului, se ornau cu tăitură în piatră sau ceramică colorată: Ministerul Industriei Alimentare, arhitector V. Voişehovschi (actualmente o clădire cu mai multe funcţii situată pe bd. Ştefan cel Mare, 73), Ministerul Industriei Uşoare , arhitector P. Ragulin (bd. Ştefan cel Mare, 69), Academia Ştiinţeilor RSSM şi Ministerul Cominicaţiilor (arhitect. V. Mednec), Palatul Sindicatelor (arhit. P. Curţ, colţ str. Puşchin şi bd. Ştefan cel Mare).
Case de locuit se ridicau după proiectele arhitecţilor S. Vasiliev, V. Voiţehovschi, Gh. Levental, D. Palatnic, S. Stalinschii, I. Şmurun.
Cu părere de rău, aceşti ani nu au lipsit fără acţiuni de barbarism – în timpul acţiunii luptei cu biserica din 1964 a fost distrusă în urma unei explozii biserica în Parcul Central.
În rezultatul industrializării construcţiilor la mijlocul anilor ‘70 a devenit posibilă construcţia în zona aceasta seismic periculoasă a clădirilor cu mai multe nivele: 9, 12 şi 16 etaje. Clădiri înalte, construite prin această metodă au rezistat la cele mai puternice cutremure în anii 1977 şi 1986, şi astăzi înfrumuseţează bd. Dacia, bd. Ştefan cel Mare. Astfel de clădiri au început să fie construite şi în alte localităţi ai oraşului. La fel au fost construite şi clădiri mari sociale şi administrative: Casa Guvernului şi Palatul „Octombrie” (actualmente Palatul Naţional), arhitector S. Fridlin, clădirea Parlamentului, arh. A. Cerdanţev, Palatul Sindicatelor, arh. V. Cudinov,; hotelul „Naţional”, arhit. A. Gorbunţov şi V. Şalaghinov şi „Cosmos”, arh. B. Banîchin şi I. Coliubaev; Teatru de Operă şi Balet, arh. N. Curennoi şi A. Gorşcov; circ, arh. S. Şoihet şi A. Chiricenco; Aeroportul, arh. A. Exner. Estacada de transport a legat prin Valea Trandafirilor centrul oraşului cu Botanica şi aeroport.
După obţinerea independenţei Republicii Moldova, construcţia în Chişinău practic s-a oprit. Cu timpul au început să fie restabilite bisericile, să se construiască case de elită cu apartamente scumpe. A fost lărgită strada Ismail, construită gara auto „de Sud”, restaurată Gara feroviară, construite multiple magazine şi clădiri de oficii. Din momente negative a construcţiilor actuale pot fi menţionate construcţiile active în fostele zone de parcuri şi livezi.
În octombrie 2006 a fost luată decizia de lărgire a suprafeţei Chişinăului şi construcţiei sectoarelor noi (Budeştii-2 şi Staucenii Noi) cu infrastructura modernă, centre de afaceri şi multiple drumuri. Construcţia sectoarelor noi va permite soluţionarea problemei de locuinţe şi problemei transportului care în ultimii ani devine tot mai complicată.
