Primul portal de promovare a artei si culturii în Moldova

Uniunea Teatrală


Spectacolul “Nu striga la mine”, desemnat cel mai bun de către publicul din Serbia

Interviu cu Ianoș Petrașcu, lector superior la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, regizorului spectacolului.

Cum a apărut ideea spectacolului „Nu striga la mine”?

Acest proiect are o istorie foarte lungă. Totul a pornit de la o simplă discuţie cu un prieten de familie care mi-a făcut mai multe destăinuri despre copilăria sa. M-au impresionat mult acele destăinuri. Am început să caut şi alte biografii similar şi am înţeles că aproape fiecare dintre noi a trăit în copilărie, cel puţin o dată, o asemenea experienţă tristă.

Povestea spectacolului este creată din patru istorii diferite adunate de la patru oameni, comasându-le într-un subiect unic. Este un spectacol, dacă putem să-i spunem aşa, document sau documentar.

Aţi tratat un subiect extreme de sensibil – violenţa în familie. Care este scopul final al spectacolului?

Dorim să sensibilizăm societatea în privinţa acestui fenomen social groaznic.

Copilul se formează şi înţelege viaţa datorită parinţilor şi anume de la ei îşi creează concepţiile de viaţă. Sunt momente care pot să-l facă fericit, dar sunt momente care-l pot transforma într-un monstru. Şi aceasta datorită părinţilor săi.

Am încercat să dăm lumii raspunsuri la cele mai banale probleme de familie în care trebuie să cedezi din când în când, să mai laşi din orgolii, să asculţi partenerul, să ajuţi partenerul şi, mai ales, să ai grijă ca tot ce se întâmplă în familie pentru că totul se răsfrânge asupra copiilor tăi.

Surcica nu sare departe de trunchi - acest proverb nu vine de la faptul că fiul sau fiica seamană cu părinţii, ci de la faptul că părinţii sunt cei de la care copilul învaţă tot,. Este asemeni unui copiator care face exact ce fac părinţii.

Certurile din familie îl fac pe copil nefericit. Acesta trăieşte într-un mediu sumbru şi are impresia că toată lumea din jur e aşa. Iar cel mai trist lucru e că există probabilitatea ca acest lucru să se întâmple şi în familia sa.

Vrem ca spectatorii să înţeleagă că anume copiii sunt viitorul nostru şi dacă vrem să trăiască cu mult mai bine decât noi atunci trebuie să schimbam ceva. Nu prin bani sau prin studii, ci să începem să o facem prin relaţiile din familie, care sunt baza unei educaţii sănătoase.

Dupa ce criterii aţi ales actorii? Au contribuit şi actorii cu careva elemente la coregrafia spectacolului?

Actorii au fost aleşi cu greu. Aceştia trebuiau să corespundă cerinţelor fizice propuse de mine, să corespundă tipajelor eroilor şi, totodată, e foarte importantă compatibilitatea dintre ei. Nicu Ţurcanu şi Vera Ţurcanu au fost cei mai indicaţi oameni pentru acest spectacol.

Eu iubesc să lucrez cu actori coautori, astfel ei pot să se conecteze mai repede la povestea adusă în scenă şi să o facă parte din ei.

Când ai actori cu care poţi împărtăşi aceleaşi convingeri şi păreri, înseamnă că ai nu numai o simplă echipă de creaţie, ci o adevărată familie!

În această familie îi am pe actorii Nicu şi Vera Ţurcanu, care nu sunt nici fraţi, nici soţ şi soţie, ci au doar acelaşi nume, Oleg Mardari – operatorul nostru de lumini, Ana Bidiac – operatorul de sunet: şi ei fac parte din familia noastră. Deocamdată cu susţinere tehnică pentru acest proiect, sper ca în curând să ajungă şi ei în scenă şi cred că se va întâmpla aceasta în curând. Şi, evident, Dina Corobca – managerul nostru de proiect.

Cum a reacţionat publicul la vizionarea spectacolului?

Pentru SPECTATOR a fost ceva neaşteptat, fiind primul spectacol cap coadă bazat pe expresie corporal, după mult timp, în Moldova. Şi mai important decât aceasta este că nimeni dintre ei nu au pus accent pe coregrafia spectacolului, ci mai degrabă au fost atenţi la subiect.

Este greu să aduci în scenă un subiect şi să ţii cont mai mult de el şi nu de prizele sau trucurile complicate făcute de actori. Subiectul este primordial, nu tehnica.

Ce aşteptaţi de la viitoare prestații?

Vrem ca spectacolul să sensibilizeze anume tinerii care încă nu au creat familii, vrem ca aceştia să-şi schimbe spre bine concepţia de viaţă în cuplu, să privească altfel spre viitor, să înţeleagă că va veni timpul şi vor deveni şi ei părinţi.

Unde a fost prezentat spectacolul?

Spectacolul a fost jucat la câteva festivale internaţionale precum “CLASFEST” – Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, unde a avut loc premiera spectacolului şi unde am studiat şi mai studiem toţi din această echipă. Apoi a urmat festivalul “Actul I, Scena I”, organizatla UNATC Bucureştişi festivalul “FIST08”din Serbia, unde am luat trofeul “Audience Award”. Ţinând cont de aplauzele publicului, intuiesc ca a fost un succes, mai ales că a trezit multe discuţii dupa prestaţie, ceea ce nu poate decât să mă bucure.

Cum a fost la “FIST08”?

Festivalul a ajuns la cea de-a 8-a ediţie. Sloganul acestei ediţii a fost ARTIVISM, adică să educăm lumea prin artă.
Fiind un festival concurs, în prima etapă au aplicat 26 de şcoli teatrale din toată lumea, 6 dintre ele au trecut în etapa următoare. Pentru etapa finală au fost selectate şcoli teatrale din următoarele ţări: Italia, Bosnia şi Herţegovina, Elveţia, Cehia, Olanda şi Moldova.Am fost aleşi să deschidem Festivalul concurs, după cum ni s-a spus “vrem să daţi tonalitatea festivalului. Să începem cu un spectacol bun, care corespunde sloganului festivalului”. Ceea ce, evident, ne-a bucurat.
Din cele 3 premii oferite în cadrul Festivalului , noi am luat premiul “Audience Award”. Acest premiu ne-a bucurat mult, mai ales că noi ne-am dorit să vorbim prin intermediul spectacolului nu doar cu o persoană sau câteva, dar cu o audienţă, un public mare.

Mult succes şi inspiraţie în continuare!


Sursa - Moldova.org

Partenerii nostri: